Cabana Barcaciu din Fagaras – un loc de suflet, la orice varsta

Cabana Barcaciu din Fagaras e pentru mine un fel de a doua casa, desi nu mai ajung pe-acolo nici pe departe atat de des pe cat mi-as dori. Da, sunt prietena cu cei de acolo, si ma bucur de asta.

Situata la altitudinea de 1550m, in vestul Fagarasului, se ajunge la ea urcand din orasul Avrig, pe valea   raului Avrig (drum bun de masina de cca 13km) apoi se urca pe poteca prin padure cca. 2,5 ore. Cabana se afla chiar sub vf. Scara, si ofera privelisti impresionante catre varfurile Suru, Budislavu si Vartopu Rosu. De aici se pot face trasee catre lacul Avrig, vf. Ciortea, cabana Negoiu (drumul pe culme de nivel) – printre multe tufe de afine, zmeura si mure si evident, direct in sus spre creasta Fagarasului, unde se iese pe Vf. Scara.

Desi mai sunt cabane in Fagaras, unele poate chiar mai accesibile (pana la Negoiu, drumul de unde lasi masina pana sus la cabana dureaza max. 1,5h), nicaieri nu am intalnit in decursul timpului o asemenea ospitalitate, bun simt, grija si interes fata de securitatea turistilor si respect pentru natura…

S-o luam pe rand…

La partea cu ospitalitatea – aici gasesti intotdeauna un ceai cald si ceva de mancare, proaspat pregatit. Un exemplu care m-a marcat pe mine personal – acum ceva ani, dupa o tura prin nameti pana la mijloc in jurul Revelionului, Coana Mariana ne astepta cu ciorba de salata verde cu zdrente de ou. Mmmmm! Si acum mai salivezJ. In functie de sezon, ai de ales intre afinata, “sirop” de bujori de munte, desert cu spuma de afine & budinca de ciocolata (din fericire recent re-gustat acum 2 sapt.), diverse ciorbe invioratoare, omlete cu de toate, friptura sau carnati cu piure, si cred ca se mai gasesc si altele. De fiecare data cand ajung acolo mi-aduc aminte de vorba bunicii mele, cum ca “cea mai buna mancare e cea pe care ti-o pune altul in fata”.

Ospitalitatea nu se opreste la stomac. Desi cabana nu e mare (are cca. 20-22 de priciuri in sala comuna de jos, inca 12 intr-o camera separata, cu paturi duble, si alte priciuri in pod), nu te lasa nimeni la nevoie pe-afara. Cum-necum, se va mai gasi un loc si pentru tine, cu bunavointa, chiar daca nu la 4 steleJ. Mai nou (adica de vreo 2-3 ani) cabana are si curent electric. Pe de-o parte e bine, se simte un aer de modernizareJ. Eu totusi am ramas nostalgica dupa lampile cu carbid la care jucam carti in serile de iarna cand trosneau copacii pe-afara… Chiar daca spalatul se face in continuare afara la tzurtzuroiul vesel, de ceva timp a “crescut” un nou spalator, cu 6 locuri si tevile aferenteJ, ba chiar un dus “a la 2 Mai” cu butoi deasupra. Ce sa mai zic de toalete – tot afara, da, dar spatioase si ai chiar si hartie!

La capitolul cu grija si interesul real pentru turisti, trebuie spus ca aici toata lumea e intrebata cand pleaca de la cabana incotro intentioneaza sa o apuce, li se dau sfaturi despre traseu (dificultati, starea lui in functie de anotimp ) – daca vor sa asculte…Oamenii de aici sunt vechi prin aceste locuri, au vazut multe, si vara si iarna. Nu cred ca exista multi care sa stie mai bine decat cabanierul de la Barcaciu pe unde sa urci in platou si pe creasta iarna, unde pleaca zapada, unde stau agatate placile, si pe unde e rost de schi sau snowboard primavara, fara sa te trezesti cu ghiocelul in gura…

Ajungem si la subiectul care starneste discutii aprinse sau reactii vehemente din partea unora – grija pentru natura. La Barcaciu si in zona, prin efortul celor de la cabana – atat fizic cat si material – nu sunt gunoaie, sau mai apar doar in mod exceptional, cand sunt oamenii chiar prea nesimtiti. Regula pentru toti – de la prieteni la doar turisti in trecere - este ca gunoiul se transporta jos de pe munte. Se ofera gratuit saci de gunoi, fiecare trebuie sa aiba doar bunul simt sa si-l duca jos. La curatenia din prezent s-a ajuns prin multe eforturi de colectare masiva a deseurilor, prin voluntari ai unor cluburi de munte. Multumim deci pentru iarba fara deseuri!

Acesta este de fapt subiectul care mi-a “starnit” initial acest post – in a 2-a jumatate a lui august, voluntarii de la Asociatia Ecouri Verzi din Cluj au venit la cabana pentru a marca niste poteci noi si a re-marca altele peste ale caror semne cam trecuse timpul. S-a muncit din greu, s-au carat saci de ciment cu spatele, bidoane cu apa, cutii de vopsea si alte chestii tehnice, toate pentru o cauza nobila. Muntele in Romania nu e inca din pacate un business – o afacere care sa genereze suficiente venituri pentru a-ti permite sa investesti mai departe…De aceea, majoritatea actiunilor au nevoie de sprijin din partea celor care iubesc muntele, si de bun simt din partea tuturor. O matematica simpla arata ca, daca toata lumea si-ar duce gunoiul jos, sigur ar ramane mai multi bani si energie pentru intretinerea treseelor si a refugiilor. Ar fi mai bine sa construim si sa dezvoltam mai mult ce exista deja, decat sa tot reparam ce-au stricat altii.

Toate fotografiile de la actiunea de marcare si re-marcare le gasiti aici: http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.3182054290878.107259.1851338002&type=1 . Credit foto: Gabor Csipkes.

Asadar, mergeti la Barcaciu in Fagaras, indiferent de anotimp, si n-o sa va para rau! Daca iubiti natura si rezonati pozitiv cu oamenii mai dintr-o bucata, o sa descoperiti un loc de suflet pentru toata viata. La mine au trecut deja  vreo 14 ani, and I’m still countingJ.

Ca dovada, cititi si povestea din pozele de pe Facebook. Veti descoperi un album putin...altfelJ. http://www.facebook.com/media/set/edit/a.427584390611710.87567.100000804573368/#!/media/set/?set=a.427584390611710.87567.100000804573368&type=3

 

Surmont MTB Challenge Azuga 2012 powered by TREK

Weekendul trecut (8 iulie) am participat (in sfarsit!!!) la concursul de MTB de la Azuga, la traseul mediu. Imi doream de vreo 2 ani sa ajung, dar nu ne nimeream prin tara in perioada asta.
Acu' eram aici, si am zis fie ce-o fi...hai sa mergem.

Si asta pentru ca, raportat la alte ture de bicla si concursuri deja mai populare, traseul mediu de la Azuga nu e chiar floare la ureche. 38 km cu 1100 m diferenta de nivel - muncesti ceva.
Din pacate, dintre toti cunoscutii nostri mari amatori si mai ales specialisti:) in biciclete, numai unul a decis sa participe, toti ceilalti apreciind ca " e prea greu, e prea mult de urcat"...

Ca atare, eram cu inima cam stransa, ma gandeam la start, cu adrenalina in vene, ce mi-o fi trebuit mie sa ma bag in asta, cu o saptamana inainte de marele meu examen de Pilates...unde imi doream sa arat si eu fara zgarieturi:).

Si totusi, am invins scepticismul unora si altora cum ca n-am putea sa facem & terminam traseul, am gasit si cazare pe ultima suta de metri, am gasit si binevoitori care sa pazeasca copilul in timp ce noi ne dadeam sufletul pe coclauri, si eu si sotul meu am cumparat - independent unul fata de celalalt, multe doze de isostar si batoane energizante:), din care in final n-am consumat nici jumate:), dar am ajuns la concurs.

Si l-am si terminat, intregi intreguti:). E adevarat, mi-as fi dorit sub 5 ore, dar am facut 5h 16'. Eh, data viitoare deja stim traseul, deci mai salvam cateva minute. In plus, considerand ca nu ne-am mai dat cu bicla de la concursul anterior din mai (!!! lucru cu care dealtfel nici nu ne laudam...:( ), una peste alta a fost o experienta super- rewarding.

                          Poze cu mine n-am:)

Mai jos niste poze care m-au impresionat (gin galeria Surmont), intelegeti voi de ce:)

Organizarea a fost impecabila, la toate punctele de alimentare am gasit tot ce era nevoie, basca niste amici voluntari de la organizare pe care m-as fi asteptat sa-i intalnesc la scufundari si nu in vf. muntelui:), dar a fost o surpriza cu atat mai placuta:).

Traseul a fost foarte ok marcat, nici macar eu nu m-am ratacit, care sunt cam catastrofa (ar zice unii...) in materie de orientare si utilizare gps:). Iar echipa de organizare, ca intotdeauna, jos palaria!

Asa incat, dear Surmont, multumiri pentru tot, inclusiv, sau poate mai ales, pentru ocazia de a ne testa rezistenta psihica intr-un decor aerisit:).

Pentru un feeling mai puternic, aici este filmul evenimentului: http://vimeo.com/45713651.  Enjoy!

PS: legat de bicicletele Trek, am vazut cu ochii mei 2 exemplare care au ajuns intregi intregute la 5500m in Himalaya, pe Annapurna Circuit - trecatoarea Thorong La, si pe care ungurii posesori (nah, ca iar ne-au dat clasa:)),  au coborat vreo 2000m dintr-o bucata. Acum ca stiu ce inseamna impinsul la bicicleta pe unde ti-e greu sa te tii si pe propriile picioare, respectele noastre, si pentru biciclisti, si pentru biciclete:)

Prima Evadare 2012

Cu intarziere, dar mai bine decat deloc, am ajuns sa scriu si despre Prima Evadare de anul asta. Pentru mine a fost cel mai frumos concurs de pana acum:). Pentru ca, in afara vremii absolut superbe, a fost si prima data cand in sfarsit am simtit ca mai puteam duce inca ceva km dupa finish, si ma agitam ca nu sunt suficient de "tupeista" ca sa depasesc mai repede si elegant.

Am mai gasit si niste motive de investitii:) (asta... daca o doamna are nevoie justificari pentru ceva cumparaturi:)) - pantalonii cu "pampersi" si-au meritat toti banii - nu inteleg cum am mers anii trecuti fara, probabil fundul meu devine din ce in ce mai delicat:) (ma gandesc cum o fi la profesionisti:)), dar se pare ca totusi nu suficienti.

Asa incat mai vizez fie o noua sha, fie o husa cu gel. Cum maine avem mare petrecere cu specialisti biciclisti, abia astept sa culeg pareri masculine despre "pampering your bikig butt"...+ niste gentute mici de agatat de bicicleta, foarte practice ca sa nu te mai stresezi unde pui telefonu', niste biscuiti si vreo 2 mere, cand pleci cu gradinita si nu mai vrei sa cari rucsac.
Si nu in ultimul rand, marea realizare e ca in sfarsiiiiiit...mi-am botezat bicicleta!!!

O cheama IRIS. Si se trage de aici:

Asta e in tura de recunoastere, cu un wkd inainte de concurs. O duminica dupa-amiaza linistita si toropita, si cu multe flori, inainte de palatul Ghica.

Importanta evenimentului deriva din faptul ca, acum 3 ani, la prima editie, cand eu nu eram chiar in mare forma si trudeam din greu la pedale peste campul de la Otopeni (cred ca de-aia il recunosc acum de la o posta), o domnisoara sprintara care avea bicicleta identica cu a mea si care mergea atat de lejer ca putea sta la taclale cu prietena ei despre treburi intime in timp ce se dadeau, m-a intrebat prietenoasa cum o cheama pe bicla mea... Eu...pauza. A ei se numea Layla - ca e un lila delicat, gagici, na. Am inventat eu pe loc un Frezia, dar nu eram prea convinsa. Si de atunci...din cand in cand, m-am mai tot intrebat cum s-o cheme dom'le pe prietena mea (mult mai prietena acum decat acu' 4 ani cand ne-am cunoscut).

Mesajul subliminal e ca Prima Evadare e un concurs unde mergi sa te distrezi si sa te bucuri ca ai participat, sa simti ca ai facut ceva. Ah, da, mai avem si obiective de-astea sa terminam in primele 50 (de gagici)... (pentru la anul:)) pentru amorul nostru propriu:), dar oricum sunt secundare. Nici o editie nu va fi mai "grea" decat prima la care am participat...Victoria morala a fost uriasa - imi juram in barba, mai ceva ca Baiazid la Rovine, ca daca nu termin traseul, nici nu ma gandesc sa mai am un copil:). Am terminat si traseul, si inca de cateva ori de-atunci, si m-am mai linistit:).

Deci, pentru cine se hotaraste sa invete acum sa mearga pe bicicleta, Prima Evadare de anul viitor e o ocazie numai buna de antrenament.
BTW, m-am socat afland cat de multe persoane fac spinning din greu dar nu stiu sa mearga pe bicicleta. Doamnelor, iesiti doamnelor la aer:)!!!

Si un P.S. pentru prietenul nostru Matei, care, tatic la dublu fiind, se straduie din greu sa ramana barbat bine:), bravo Matei!

Conventie fitness Martie 2012, la Marriott

Salut!

Pe 17 & 18 martie 2012, Fitness Scandinavia organizeaza la Marriott cea de-a 2 conventie de fitness din Romania.

Prima a avut loc in dec. 2010 la World Class Radisson, si scriam atunci ca toti instructorii au fost extraordinari, doar organizarea a lasat ceva de dorit dpdv al salilor care au fost puse la dispozitie (prea mici pt numarul neasteptat de mare de participanti).
Mutarea la Marriott, care are multe sali mari, ar trebui sa imbunatateasca si acest aspect.

Asa incat, pentru cele doritoare de mai multa "zbenguiala" si descoperit lucruri noi (atat ca antrenamente cat si ca teorie), va recomand cu caldura sa participati.

Mai  multe detalii aici: http://www.fitness-scandinavia.ro/conventions/romania-international-fitness-convention-2nd-edition-17-18-march-2012

Pana atunci, ne vedem in continuare la studio!
Cora

Cea mai mare ora de sport - in 23 iulie, Parcul Vacaresti

Stiu atat din viata de zi cu zi a prietenilor si cunoscutilor, cat si prin prisma a nenumarate research-uri pe care le-am citit datorita job-urilor anterioare, ca nu suntem deloc un popor sportiv:)

Proprii mei prieteni, cu care acum ceva ani bateam coclaurii, adica muntii, cu cortul, s-au cam lenevit. Copiii in Romania invata acum mai intai sa butoneze televizorul, DVD-ul si alte minunatii ale tehnicii, si abia apoi sa mearga pe tricicleta, daca nu cumva primesc direct o masinuta electrica teleghidata de insotitor, care sa-i plimbe prin parc fara prea mult efort:).

Ca atare, mai in gluma mai in serios, trebuie sa ne mai si miscam. Mai ales ca, daca alegi cu cap si nu te duci la o ora de sport numai pt ca e la moda (gen taebo pt o persoana careia nu i-a placut niciodata sa transpire...), chiar poti sa descoperi un antrenament care sa ti se potriveasca. Cum ar fi Pilates-ul pentru persoane care isi doresc o tonifiere generala si armonioasa, indiferent de varsta. NUMAI daca ajungi sa faci un antrenament SI din placere, nu doar de NEVOIE, ai sanse sa te tii de el pe termen mediu si lung. Iar in sport, in ORICE sport, pt a avea rezultate e nevoie de CONSECVENTA, nu doar de push-uri nerabdatoare de 1 luna de zile, cel mai probabil inainte de vacanta de vara:).

Ce am scris pana acum e un preambul la subiectul principal, si anume aparitia imbucuratoare a unor evenimente sportive pt masele largi de oameni, cum ar fi "Cea mai mare ora de sport" ce va avea loc pe 23 iulie in Parcul Vacaresti.

Mi se pare o initiativa laudabila, pt ca e o maniera foarte buna de a aduce la cunostinta publicului noi metode de antrenament, din care, hopefully, poate una li se va potrivi si lor (apropo de ce scriam mai sus si una din explicatiile succesului zumba la noi). In plus, poti sa mergi cu prietenii, in gasca - uneori e mai usor si mai stimulant sa tii ritmul cand mai e si altcineva care sa traga de tine...E distractiv, te poti "scalambai" in voie, fara teama ca cineva o sa te JUDECE cat de corect lucrezi - desi asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci sa executi corect exercitiile. Senzatia ca un instructor sta cu ochii pe tine la sala sau ca ceilalti clienti te evalueaza poate fi extrem de deranjanta si calea sigura catre esecul antrenamentului, mai ales daca esti un om "normal", care nu a avut niciodata mari afinitati sportive si isi doreste doar sa inceapa de undeva, pt ca, intr-o prima faza, deja trebuie (ex. motive de sanatate).

Revenind la ziua de 23 iulie, desi din pacate nu voi putea participa pentru ca am planificate alte activitati, din fericire pentru mine tot sportive:), in afara Bucurestiului, recomand cu incredere sesiunile tinute de instructorii Fitness Scandinavia, cum ar fi PortDeBras, Functional Training si celelalte.
Am participat personal ca instructor de fitness la unul din aceste workshop-uri, cel de Functional Training cu Matthew Griffiths, dezvoltatorul metodei de antrenament,  iar pe cel de PortDeBras il astept din nou cu nerabdare, pentru ca am ratat prima editie.
Cu siguranta ca toata ziua va fi fun si plina de diverse ore/ tipuri de sport.

De apreciat initiativa Romtelecom/ Dolce Sport si a partenerilor. Mai multe detalii pe site-ul oficial al event-ului, http://www.miscareafacebine.ro/

Bafta deci la facut sport sambata asta! Ma voi gandi cu drag la voi de la "-10m" fata de nivelul marii:)

Conventia World Class, intre agonie si extaz...

Pe scurt, weekendul care tocmai s-a incheiat a avut loc la World Class Downtown Conventia Internationala de Fitness.
Au fost invitati instructori din afara dar au tinut ore si instructori ai World Class. Programul mi s-a parut indeajuns de variat, astfel incat fiecare sa poata alege intre 2/3/4 sesiuni desfasurate in paralel, dupa interese si preferinte. De la spinning la pilates, de la kangoo jumps la power stretch, step & dance, era ceva interesant la fiecare ora.
Programul a fost sambata cu 6 sesiuni si duminica 5 sesiuni, cu pauza de pranz.
Evenimentul a fost deschis atat membrilor World Class, cat si non-membrilor. Preturile (oficiale) au fost pentru non-membri 200 Ron iar pentru membri 120Ron.


Am asteptat cu destul interes acest eveniment, atat in calitate de instructor incepator care doreste sa invete cat mai multe si nu adopta atitudinea de "eu deja le stiu pe toate", cat si in calitate de client, in timp, al multor sali renumite din Bucuresti, unde am incercat diverse programe.
M-am inscris constiincioasa pe site (din timp, cu peste o saptamana inainte), mi-am ales si clasele unde doream sa particip, ca asa cerea formularul de inscriere (btw, o clasa odata bifata, nu se mai putea debifa, daca o marcai gresit...), am platit si taxa direct prin banca si am trimis si copie dupa plata la persoana de contact. Eu zic ca mi-am facut temele...

Ei, si acum vin impresiile...Cu bune si cu rele.

Cele mai mari 2 plusuri ale acestui eveniment, in opinia mea, ar fi:
1) ca s-a organizat - in conditiile in care peisajul nostru la acest capitol sportiv este foarte "plat", adica nu se intampla prea multe...
2) CALITATEA INSTRUCTORILOR INVITATI - toate orele la care am participat (10 in total) mi s-au parut excelente, de la fiecare am invatat lucruri, in pauza de pranz si apoi acasa mi-am notat cateva pagini bune...Daca a fost un singur motiv pentru care nu mi-am luat catrafusele sa plec de tot in cele 2-3 momente cand realmente m-am enervat, au fost instructorii - m-am gandit ca e pacat sa-i ratez din motive prozaice ce tineau de proasta organizare, deci nu din vina lor. Plus, stiind cum e sa fii in fata unei clase, m-am gandit ca ar fi lipsa de respect fata de ei sa plec in mijlocul orei, mai ales ca nici pentru ei conditiile nu au fost chiar ce se asteptau, din ce mi-au declarat chiar in mod direct 2 dintre ei.
Un exemplu de "inspiratie" a fost duminica, la ora de Power Stretch a lui Julio Papi. Planificata intr-o sala mica, de la 11.30, ar fi fost un fiasco total din cauza aglomeratiei, pt ca lumea doritoare mai avea putin si se batea la usa care sa intre in sala, din nou in baza prezentei sau absentei pe celebrele liste...Intr-un moment de inspiratie, Papi a propus sa amane ora putin, si sa o tina in timpul pauzei de pranz oficiale, in sala cea mai mare. Desi, pt un instructor care se pregateste mental ca acum intra la ora, si apoi mai amana nitel, e ca si cum amani examenul. Oricum nu te relaxezi; in plus el mai avea imediat dupa aceea inca o ora, in care urma sa intre direct din cauza acestei schimbari de program. Dar cred sincer ca daca n-ar fi venit cu ideea asta, iesea cu scandal... Mi s-a parut un gest de adevarat profesionist, care apreciaza interesul clientilor pt el si incearca sa gaseasca o cale sa fie bine pt toata lumea.

Aspectele care m-au deranjat foarte tare, indeajuns incat sa ma faca aproape sa-mi bag picioarele, pe romaneste, in toata treaba, tin exclusiv de organizare, si in special de spatiile puse la dispozitie pentru desfasurarea unui eveniment in esenta SPORTIV.
As fi putut trece destul de usor peste faptul ca dimineata, la inregistrare, nu m-am regasit pe nici o lista, desi, dupa cum am povestit, imi facusem temele ca la carte...Si nu eram singura, numai in jurul meu, in decurs de 2-3 minute, au mai fost vreo 2-3 pers in aceeasi situatie. As fi trecut si peste aglomeratia de la vestiare - in definitiv, cand apar din senin cca 200 pers, din care cam 70% femei, e cam greu sa mai faca fata vestiarul. In plus, m-am gandit ca noi eram oricum "intrusii", clientii regulati ai clubului au avut si ei ceva de suferit din cauza suprapunerii programelor.
Dar distractia a inceput cu accesul la diversele ore. Daca nu erai pe liste, asa cum ar fi trebuit, conform formularului de inscriere, te trezeai ca risti sa nu fii lasat sa intri in sala, la ora pe care ti-ai ales-o, din cauza ca cele 2 sali mai mici puse la bataie s-au dovedit total neincapatoare pentru toti cei care ar fi dorit sa participe la orele repartizate acolo. Si nu s-a intamplat numai la orele mele (concret: Fusion Training part 2, Functional Fun, Intervals & Power Stretch, Dinamic Postural Training), ci cam pe la toate.

Mai exact, nu stiu din ce motive, spatiile puse la dispozitie au fost, cu exceptia salii de spinning cu tot cu biciclete care era parte din World Class, sali din hotelul Radisson, mai concret Atlas Ballroom si inca 2 sali mai mici. Deci nu sali dedicate pt sport, ci sali de business - meetings, dotate cu mocheta...
Asa incat, mi s-au parut total inacceptabile pentru un asemenea eveniment si standardul (?!) World Class urmatoarele:
INGHESUIALA - sau celebrul management al cererii si al ofertei - ca la o ora la care vii sa te concentrezi si sa executi corect, sa ajungi, spre exemplu la o fandare in fata, sa mirosi efectiv picioarele persoanei din fata ta, pentru ca nu erau mai mult de 20 cm pana la ele (si lucram desculti); sa te chinui sa-ti faci loc pentru miscari printre mainile si picioarele celorlati, in loc sa fii atent la instructorul din fata ta; sa nu-ti rupi glezna pe stepper, nu din cauza ca nu esti in stare sa calci corect pe cel din fata ta, ci pt ca la un pas mai mare de 30 cm in spate dai peste stepper-ul vecinului; sa ratezi exercitii de echilibru intr-un picior, pentru ca la intinderi dai peste mainile si picioarele vecinului, etc. Nu mai spun si despre toate camerele video mai mari si mai mici, care apareau pe langa tine cu tot cu utilizatori in cele mai proaste momente...Nu cred ca s-a gandit nimeni ca bunele intentii de a filma evenimentul din cat mai multe ungiuri, in nobile scopuri de PR ulterior, ar deranja in vreun fel clientii deja bine inghesuiti...
Pe langa inghesuiala, ar mai fi de mentionat si aspectul cu mocheta. Trecand peste igiena, ca nu vreau sa fiu mai catolica decat Papa:), mocheta nu e prea buna sa lucrezi pe ea exercitii de genul unei fandari, ca-ti aluneca piciorul de sprijin de nu te vezi, si in loc sa te concentrezi pe un exercitiu mai dificil, te enervezi de-a binelea ca nu-ti iese nici macar o amarata de fandare. In plus, am mai auzit si pareri de oameni care s-au plans ca s-au incins foarte tare pe ea.

Una peste alta, am ramas cu impresii foarte clare, din pacate nu toate pozitive. "Trainers saved the days", ca sa zic asa, si in final cu asta ramanem, dar organizarea si mai ales spatiile puse la dispozitie au lasat mult de dorit; un comentariu pertinent auzit a fost "am venit sa facem sport, adica chiar sa ne miscam, nu doar sa auzim cum ar trebui sa o facem, ca din pacate nu avem unde". Habar n-am care au fost motivele - spatii proprii ale World Class in renovare? sau poate nici macar nu au dorit sa le puna la "bataie", ca ar fi deranjat si mai mult pe membrii clubului, si atunci varianta cu spatii in hotel a parut cea mai fezabila si la-ndemana? sau a fost un eveniment organizat din scurt, ca sa iasa targetul de incasari pe final de an?

Imi doresc foarte mult sa se organizeze din ce in ce mai multe evenimente similare in Romania, cu traineri cel putin de aceeasi calitate, dar la care sa simt ca energia merge spre facut sport si nu catre calmatul nervilor facuti inutil. Daca conditiile vor fi ok, nu cred ca problema o va reprezenta taxa de participare. Deocamdata, in ce priveste acest eveniment, m-am simtit usor...fraierita dpdv al organizarii, mai ales ca, daca treaba cu listele/ inscriere pe site n-a functionat, practic oricine ar fi putut intra si participa, fara sa plateasca.

Si un ultim aspect, de marketing si brand:). World Class se straduie sa se pozitioneze in "elita" furnizorilor de servicii sportive. Chiar daca nu esti membru World Class, stii ca acolo ar trebui sa ti se ofere cele mai bune servcii. Si la asta te astepti, nu? Cu siguranta nu la mirositul picioarelor celui din fata ta...Sau poate aste e de fapt imaginea creata de marketing? Anyway, nici o comunicare, oricat de buna, nu te poate salva daca produsul tau e de fapt subred... Si o "balba" de genul asta distruge usor si rapid tot ce construiesc cu greu brosurile frumoase in engleza.

In final, va doresc o saptamana fara prea multa febra musculara:)

Filme cool cu snowboard in buna traditie Boarder's Shop

Well, joia trecuta am ajuns in sfarsit din nou, dupa vreo 3 ani:(, la filmul cu snowboard oferit de Boarder's Shop la fiecare inceput de sezon de iarna, de data asta impreuna cu Burn.

O sala plina la Pro-Cinema, echipamente hot (si la propriu, si la figurat, caci echipa de la Boarder's era si imbracata in ele:)), surpriza editiei - Burn si-a facut echipa de sporturi extreme, prezentata integral cu aceasta ocazie, si in sfarsit filmuletzul cu multa zapada si super-trickuri.

Mie una mi s-a facut taaare pofta de dat, asa incat parca nu imi vine sa ma bucur cu toata inima de cele 20 de grade de afara...dar sper ca macar Mos Nicolae sa vina cu ceva cadouri mai reci. Pana atunci, be cool la figurat:)

Educatia in sport, in Romania

Daca va place sportul, poate v-ati intrebat vreodata ce ar trebui sa faceti daca v-ar veni ideea sa incepeti sa faceti si pe instructorul, cu acte in regula. Eu mi-am pus deja intrebarea asta, am aflat destul de greu raspunsul, de aceea vi-l impartasesc si voua:)

In Romania, daca nu ai background de sport sau medicina - adica nu ti-ai facut facultatea intr-unul din domeniile astea, e destul de greu sa gasesti niste cursuri oficiale pe baza carora sa incepi sa te pregatesti in mod profesionist ca sa devii instructor sportiv.

Eu am aflat, dupa mai multe intrebari in diverse locuri, despre Federatia Romana Sportul pentru Toti (FRSPT), aflata sub aripa Ministerului Sportului, federatie care are diverse "surori" si prin alte tari din Europa.

Aici se organizeaza cursuri in baza carora participantii primesc la final diplome si carnete de instructori sportivi "Sportul Pentru Toti", recunoscute si in afara tarii, in caz ca e nevoie pentru inscrierea la cursuri in afara, direct la nivel de instructor.
In cadrul unui curs intreg trebuie parcurse 3 module, care vizeaza diferite cunostinte practice si teoretice; in cadrul fiecarui stagiu, organizat o data la cateva luni, cei interesati se inscriu la unul din cele 3 nivele de pregatire (incepator, intermediar si avansat), in functie de nivelul absolvit anterior.

Anyway, in prima jumatate a lunii septembrie am participat la stagiul de la Bascov,langa Pitesti.

O pauza de schimbat tricouri ude:)



Cele 6 care au speriat Bascov-ul:) (de obicei eram 8)




Impresiile principale cu care am plecat de-acolo au fost: cei de la Federatie (SPT) sunt extrem de pasionati, pun mult suflet in ceea ce fac (am inteles ca o parte din "profesori" vin ca voluntari, deci este cu atat mai de apreciat efortul lor), se straduie sa ofere informatii si sa impartaseasca din experienta lor cu multi cursanti, aflati pe nivele de cunoastere exrem de diverse...In final, fiecare invata si pe masura efortului individual depus, atat din sculatul la 6.30 dimineata pt inviorare, cat si din pasii de dans de la 10 seara sau orele de Taebo si Pilates.
E adevarat ca lucrurile sunt perfectibile, si deja am facut sugestii in formularul de feedback pe care ni l-au oferit pt completare. Dar ideea e ca numai cine nu incearca nu greseste, iar in aceasta tara in care se iau imprimuturi ca sa se plateasca pensiile, nu ma mai astept sa umble cainii cu covrigi in coada in materie de sustinere si dezvoltare a sportului...

De aceea, consider cu atat mai admirabil efortul facut de toti cei din echipa SPT, atat cat poate fiecare sa ofere.

In special insa, am plecat incantata de calitatea oamenilor/ participantilor pe care i-am intalnit. Desi, evident, nu exista padure fara uscaturi, am gasit lucruri interesante de vorbit cu foarte multi oameni, am invatat chestii noi, am impartatsit experiente de viata, am constatat totusi ce multe lucuri putem avea in comun cu niste...straini, in ultima instanta...Si am ras muuuult, m-am simtit ca in tabara, am facut haz de necaz, am povestit " ca fetele", si cred ca am legat cateva prietenii trainice, desi la...distanta:).
S-a creat un anumit network, am schimbat mailuri, ne-am conectat pe FB, am si eu in sfarsit senzatia ca mai cunosc niste oameni care fac ce fac si eu. Sper sa reusim sa si valorificam toate astea, prin mai multa informare, workshop-uri, schimb de experienta, recomandari si tot asa.
Poate in felul asta devine si poporul roman mai sportiv:))), iar noi niste instructori mai bine pregatiti:)))


Un final "glorios", cu o super-cantare la chitara - remember tinerete, cort, ture in Crai:)






Pt cei interesati, datele de contact ale Federatiei sunt:
Federatia Romana SPORTUL PENTRU TOTI
Romanian Federation SPORT FOR ALL
Str. Vasile Conta , Nr. 16, Sector 2, Bucuresti
Telefon/ Fax : 0040-31-80 53 637 ;
E-mail: sportulpentrutoti@yahoo.com

Spor la facut sport!

For Girls! Curs gimnastica intima - metoda Kriston

ONLY FOR GIRLS!

Studioul nostru - Pronatalita - va gazdui un nou curs de GIMNASTICA INTIMA - Metoda Kriston (11-12 sept).

Poate va suna ciudat:), dar printre beneficii se numara: diminuarea problemelor pre-menstruale (fara buline si alte chestii toxice...), reducerea neplacerilor lasate de sarcina - cum ar fi reluarea vietii sexuale CU PLACERE, dupa ce ai nascut normal dar cu o ditamai epiziotomie (beah:( ), imbunatatirea vietii sexuale (well well..., fara false pudori:)) - pentru orice femeie, fara sa fie neaparat legata de perioada post-natala, abordarea problemelor digestive (gen constipatie), pierderi de urina in momente total nepotrivite, hemoroizi si alte probleme anale (iarasi beah...) si diverse chestii suparatoare...de care cu siguranta am vrea sa scapam.

Detalii pe site-ul www.gimnasticaintima.ro si pe www.pronatalita.ro.
Va incurajez sa indrazniti:), efectele nu pot fi decat benefice.

Cheers,
HappyCora