New Zealand Highlights

O tura de cca. 5 saptamani de vizitat Noua Zeelanda poate genera material pt un roman intreg – unii au fost deja destul de norocosi, ca ne-au auzit povestind. N-am sa-l scriu insa acum, astept pana ne vom muta acolo si voi avea si mai multe aventuri de povestit. Deocamdata, ca sa va dau idei de vacanta, iata mai jos doar cateva elemente – suficiente pentru familia noastra ca sa luam serios in considerare varianta unui trai nou la capatul lumii. Deocamdata savuram amintirile si facem planuri pentru mai multa actiune, in echipa largita.

Ordinea prezentarii elementelor este oarecum aleatoare, fiecare dintre ele fiind deosebit de preganant la vreun moment dat si omni-prezent in rest...

Iarba. Iarba verde. IARBAAAA!. Iarba proaspata. Iarba pana pe mlaul marii. Iarba, vaci & oi. Iarba tunsa „gazon” pe marginea soselei. Iarba in orase si sate, peste campuri si dealuri, pe terenurile nenumarate de golf & rugby, si mai ales in curtile oamenilor.

Vant. Vant la Marea Tasmaniei, pentru pasionatii de surf. Vanticel la Pacific, ca doar e vara; sa nu murim de cald la 20 de gradeJ. Vant de 100km/ ora in Wellington, si ceva mai lent in stramtoarea Cook, noroc ca era mare feribotul. Vant pe vulcanul Ruapehu, in parcul national Tongariro, dar macar eram la munte, la peste 2000m...


Oameni. Calzi, deschisi, ne-fatarnici, directi. Cu cat mai deosebita/ exotica limba pe care te auzeau ca o vorbesti, cu atat mai interesati erau sa afle despre tine. Fara opinii preconcepute despre Romania & tiganii ei. Poate nu asa rafinati ca la Paris si nici atat de hype ca la Londra, dar simtindu-se foarte bine in pielea lor si facand tot posibilul sa-si traiasca viata. Sportivi...pana la Dumnezeu si inapoi! As indrazni sa zic chiar „coplesitor” de sportivi!!! Foarte draguti si de ajutor cu orice am avut nevoie. Iar vorba care e pe buzele tuturor in loc de salut e „No worries!”.
Tot legat de oameni, nu ne-am putut abtine sa nu remarcam ca totul este gandit si facut in spiritul respectului pentru ceilalti si in general pt om – de la toaletele publice marcate pe harta si semnalizate la intrarea in orice localitate (mereu curate, cu rama, hartie igienica si sapun) pana la drumurile perfect asfaltate, semnalizate si avand la fiecare curba marcata inclusiv viteza cu care sa intri in ea.

Lumina naturala. O lumina extraordinara, la orice ora din zi si indiferent de starea meteo. Am vazut de multe ori curcubeul (deci ne-a si plouat corespunzator), dar lumina nu se compara cu nimic din ce poti vedea in orice tara care are industrie. Poate pt ca aici industriile poluante sunt la mii de km departare...Am inteles acum de ce exercita tara asta o atractie magnifica pt fotografi si productia de filme, nu doar pt frumusetea peisajelor ci si pt cat de „curate” sunt inca de la inceput cadrele...


Aer curat. Iti vine sa tot respiri si daca poti, sa-l iei si la pachet acasa.

Natura. Tara naturii prin excelenta - diversa si salbatica.

Mii de km de coasta, cu vant in vest, la Marea Tasmaniei (spre Australia) – patria surferilor; mai calma, cu apa ceva mai calda (18-20 grade C!), nisip extrem de fin, ca un praf, si copaci pana pe plaja, la Pacific in est. Maree peste tot, cu diferente mari intre flux si reflux, astfel incat poti merge pe nisipul ud, printre diverse vietati, sute de metri pana la apa cand se retrage. Si in timpul asta mirosul de mare se amesteca inca – in mod incredibil - cu cel de iarba.





Munti. De la dealuri de cateva sute de metri, brazdate insa de nenumarate poteci de „tramping” printre tufe, trekking mai serios si poteci de biciclete, pana la Mount Cook, cu ai lui cca 3800m, zapada inclusiv vara si trasee de ascensiune suficient de tari incat sa-l pregateasca pe Edmund Hillary sa urce, nici mai mult nici mai putin, decat pe Everest...



Munti vulcanici. Ei bine, daca munti „normali” am vazut si noi destui in Romania, Alpii europeni & cate ceva prin Himalaya si Anzi, siluetele perfect conice ale vulcanilor ne-au tintuit privirile mult timp cat am fost in zona, alaturi de peisajul lor arid, ca de stepa in care nu cresc decat niste ierburi aspre si nimic, nimic pe vulcan. Tuf vulcanic, negru, sfaramicios si foarte usor. Inutil sa numar in cate buzunare de geci si polare caram pietricele cand am plecat de-acolo.



Activitate geo-termala. Zona Rotorua este cea mai celebra pentru asta, dar si in rest gasesti o gramada de locuri cu izvoare termale, amenajate pt baie de la simple bazine cu apa negricioasa sau direct noroi pana la adevarate „aqua-parc-uri”, cu piscine mari cu apa calda, bazine pt relaxare si chiar tobogane de apa. Am fost nitel rautacioasa cu baietii, zicand ca m-au carat pe la toate „strandurile” din NZ, dar deh, cand nu poti face baie decat la max. 36˚ C, nu te incanta suficient ca esti langa una dintre top 10 Spa-uri din lume...(ma refer la Rotorua, Polynesian Spa). 


Sport. Coplesitor de mult, chiar si pentru cineva care face sport in mod normal. Nu voi vorbi de rugby, ci de ce vezi langa tine, pe strada sau pe sosea. Mai jos, apropo, imagine de la triatlonul Iron Man Auckland 2014. 


Caiace. Peste tot. De la malul oceanului, unde te-ai astepta sa le intalnesti, pana in creierii muntilor, unde oamenii vin cu propriile caiace sa se dea pe lacurile formate de ghetari – de exemplu langa Mt. Cook. Cu caiacul pe ocean pare sa fie o experienta total diferita de cea pe Marea Neagra sau Mediterana. Incercati cu prima ocazie!

Biciclete. Majoritar MTB-uri, cu proprietari dotati cu tot ce trebuie: casti, tricouri lycra, incaltari, manusi, ochelari si mai ales atitudine. Ii intalnesti pe toate drumurile, inclusiv pe cele care urca zdravan! Pe piste de biciclete amenajate inclusiv pe drumurile nationale. Apropo, la ei  anumite autobuze sunt dotate in fata cu suport pt transportul bicicletelor, asa cum in Alpi iarna e de la sine inteles ca au suport pt schiuri. O mare diferenta fata de metroul nostru in care le poti transporta numai in primul vagon, la prima usa, si doar in wkd...

Pescuit!!!

Sali de fitness. Multe deschise 24h din 24.  In Auckland cel putin, am avut senzatia ca sunt mai numeroase decat restaurantele si cafenelele. Ei bine, da – ca sa faci caiac si schi off piste ai nevoie de ceva antrenament si la sala. Nici de studiourile de Pilates nu ma plang, am intalnit destule!


Mers pe jos si jogging. La cate hectare de parcuri si spatii verzi au in orice orasel, fiecare isi poate gasi ritmul potrivit, la orice ora din orice zi a saptamanii.

Golf si rugby. Am renuntat sa mai numaram cate terenuri am intalnit! Cert este ca orice satuc cu 5 case imprastiate pe coline are cate un teren din fiecare, si chiar intretinute, tunse si cu stegulete. Pentru distractia profana, au si destule terenuri de mini golf, de obicei facute tematic ( de ex Vestul Salbatic).

Barci si navigatie. Auckland-ul este prin excelenta „ the sailing city”, aproape tot are legatura in vreun fel cu apa; si celelalte orase mari sunt asezate preponderent tot pe coasta, nefiind de mirare ca porturile joaca un rol important in viata acestei tari insulare.



Schi – majoritar off piste. Desi noi am fost vara, n-am rezistat sa nu investigam si acest aspect. Am vazut Whakapapa, cea mai celebra si mare statiune de schi a lor din insula de nord, distrusa acum ceva timp de eruptia vulcanului, dar refacuta acum integral – care este intr-adevar dotata cu mai multe cabluri si partii amenajate (marturie erau si zecile de tunuri de zapada acum „parcate”),  apoi in drumul spre Arthur’s Pass in Alpii de Sud ne-am mai oprit sa vedem si in ce consta unul dintre numeroasele domenii schiabile marcate pe harta. Ei bine, am aflat. Intr-o parcare, un cablu tip teleschi („rope”), si nenumarate posibilitati de coborare off piste, pe unde vezi cu ochii si te tin picioarele! N-am ajuns si la zona de langa Queenstown, dar e clar ca va fi nevoie sa ne schimbam si echipamentul si stilul de dat acolo.

Familia. Poate parea ciudat, dar si asta e un element care m-a impresionat. Am intalnit foarte multe familii tinere, cu multi copii. Adica, de obicei minim 2, majoritar 3, cateodata chiar 4 sau mai multi. Pentru stilul din Romania si Europa in general, asta e ceva...Si cel mai impresionant a fost ca, in 5 sapt de stat acolo, vazand copii de la locurile de joaca pana la restaurante, aeroporturi, porturi si unitati de cazare, n-am vazut NICI UNUL sa butoneze vreun telefon sau tableta. Explicatii pot fi mai multe, am inceput sa le cautam dupa ce am realizat acest aspect frapant vs. societatea noastra, dar ca fapt in sine a fost un mare „waw”. E adevarat ca si internetul pe mobil parea destul de scump, si ce folos un smartphone fara aplicatiile si jocurile pe care le poti descarca pe el...dar totusi, nu cred ca asta ar fi singura explicatie...

Copiii: sunt crescuti intr-un spirit foarte liber si lipsit de „corsete” si „droburi de sare”. Alearga aproape dezbracati, in maneca scurta si picioarele goale, desi sunt poate 17-18 grade. Nu auzi nici o bunicuta ingrijorata cu „Puiule, stai sa punem un pulovaras!” si nici cuvantul cel mai des intalnit la locurile noastre de joaca, adica „NU” – „nu acolo, tu nu poti,tu nu stii, nu e pentru tine, nu acum, etc”.  Toate locurile de joaca au tiroliene si chestii de catarat; tot aici, pe jos gasesti bucatele de scoarta de copac, nu pardoseala de cauciuc sintetic, si copiii merg pe el desculti!!! Cam toti pe care i-am intalnit erau familiarizati cu apa, suficient incat sa nu depinda nimeni de colac. Toate scolile au terenuri de sport impresionante, de la cel de rugby pana la „locuri de joaca” dotate poate mai spartan, dar menite sa dezvolte o sumedenie de aptitudini motrice. Copiii unei familii ce parea perfect normala asteptau la motel la ora 10 fara ceva dimineata, afara, sa se deschida piscina. Nimic ciudat, evident, daca afara n-ar fi plouat si erau vreo 19-20 grade...

Mamele: unul dintre cele mai mari „waw-uri” dpdv fizic. Toata stima mea! Femei pe care le vezi cu 3 copii mici pana in 5-6 ani, si daca nu le-ai intalni asa, la noi probabil nici n-ai crede ca au vreunul. Am avut sentimentul asta mai ales in insula de sud, perceputa ca ceva mai sportiva si mai orientata spre viata outdoor. Daca pana si sotul meu s-a sesizat admirativ, suficient cat sa verbalizeze acest aspect, credeti-ma ca e ceva! Mi-a dat curaj si chiar ceva ambitie suplimentara, avand in vedere ca, insarcinata fiind in 6 spre 7 luni, n-am putut „degusta” fix activitatile mai exciting, limitandu-ma la vizitatul p-zis, admirat de pe margine si ture usurele.

Simboluri nationale impresionante:
  • Frunza de feriga – ferigile cresc intr-adevar absolut peste tot, dar spre deosebire de cum le stim noi din padurile noastre temperate, jos si in tufe, la ei cresc ca ditamai copacii, ca niste mici palmieri, cam prin toate zonele de relief
  • Pasarea kiwi – pana sa ajung acolo, kiwi era pt mine fructul cu multa vitamina C. Acolo insa sunt absolut fanatici cu pasarea lor care, fiind destul de neajutorata, are nevoie de multa protectie. Cainii par a fi un inamic redutabil, asa incat in multe locuri fie pur si simplu n-ai voie deloc cu ei, fie trebuie tinuti strict in lesa. Totusi, am vazut destul de multi caini, asa incat sunt convinsa ca exista niste moduri de convietuire. In concluzie, in NZ termenul de „kiwi” se refera in principal la pasarea lor simbol, apoi secundar la ei insisi, ca populatie (kiwis). Desi fructul kiwi este si el mult cultivat in NZ in ultima suta de ani, el nu isi are originea in NZ, cum s-ar putea crede, ci in China (Chinese gooseberry), iar localnicii prefera sa-l numeasca pt claritate„kiwifruit”.
  • Haka si traditiile maori: sa vezi dansul lor traditional de razboi haka pe viu, chiar daca „pasnic” in cadrul unui spectacol turistic, e o experienta interesanta si cu mult „appeal” mai ales la baieti.


  • Copacii kauri: copaci impresionanti, printre cei mai mari din lume (cu inaltimi ce pot depasi 50m), care cresc numai acolo, cu un lemn deosebit de valoros si a caror exploatare intensa in anii 1800 - 1900 i-a imputinat intr-atat incat acum sunt ocrotiti la nivel national, ciclul lor de crestere fiind extrem de lung (pot ajunge pana la 2000 ani); de aceea, obiectele din lemn de kauri sunt foarte scumpe si facute doar din trunchiuri puse la dispozitie de DOC (department of conservation), de la copaci care au murit „de moarte naturala”.

Traseul parcurs de noi in cca 4 sapt. Pt detalii si corecturi  - NB -  Mihai a fost arhitectul principal. Eu m-am implicat cand am simtit ca deja nu mai rezist sa stau prea mult in masina in fiecare zi! 


·     Auckland (3-4 zile): Central Auckland - vizite Sky Tower, Museum of Transport & Technology (MOTAT), Kelly Tarlton’s Sea Life Aquarium, plimbari prin Devonport, Viaduct Harbour, Britomart Center, Queen’s Street; West Auckland – la celebra Piha Beach (salbatica, cu vant si valuri de surf); in golful Hauraki – Waiheke Island, zona cea mai „mediteraneana” din cate am intalnit, de la temperatura mai ridicata a apei la aerul de statiune de vacanta chic; 




·          INSULA DE NORD:

In nord, de-a lungul coastei de est: vizita Poor Knights Islands – unul dintre cele mai celebre locuri de diving din NZ; Bay of Islands cu Russel/ Paihia/ Waitangi – locuri de mare importanta in istoria NZ; spre 99 Miles Beach (una dintre cele mai celebre plaje din lume) – pana la Kaitaia/ Waipapakauri Beach; inapoi spre sud, pe coasta vestica, prin Waipoua – cea mai bine pastrata zona cu copaci Kauri;




Inapoi la Auckland apoi spre sud, pe coasta estica:
  • peninsula Coromandel (vizita Waterworks si Driving Creek Railway and Potteries; fara Cathedral’s Cove, dar am avut parte de imagini similare de la plaja);



  • oraselul Matamata – cu vizita la Hobitton, locul unde s-a filmat cea mai mare parte din „The Hobbits” si „Lord of the Rings”






Rotorua – cu vizita la Wai-O-Tapu, una dintre cele mai celebre zone de activitate geo-termala; vizita cu Duck Bus, foarte cool pentru ca te scoate din oras si vezi imprejurimile vulcanice si lacuri deosebit de frumoase, mai putin introduse in circuitul turistic; admirare „Polynesian Spa” pe afara (una dintre top 10 Spa-uri din lume)




·Centrul insulei de nord:
  • Lacul Taupo – celebru „global” pt pescuitul de pastrav; Tongariro National Park (zona vulcanica) – cu innoptare in Whakapapa, cea mai cunoscuta statiune de schi din NZ; mica ascensiune pe vulcanul Ruapehu;
  • Coborare spre costa de vest pana jos in Wellington;
  • Traversarea stramtoarea Cook cu feribotul (Wellington – Picton)


·      INSULA DE SUD:

      Scurta explorare zona Marlborough (din pacate fara vin de data asta...), cu niste privelisti foarte pitoresti (gen fiorduri, multe canale, dar bucatile de pamant complet acoperite de vegetatie

Spre nord – vest, prin Nelson/ Motueka: 2 zile in Abel Tasman National Park (cu caiacul pe ocean, unii dintre noi...); este cel mai mic dar unul dintre cele mai frumoase parcuri nationale de la ei; si da, apa este exact asa cum apare in poze, de un azuriu ireal; innoptare in Marahau, vizita Kaiteriteri – port simpatic cu plaja, barci si...sand flies...aviz amatorilor..



Spre sud si munti, catre Hanmer Springs, o alta oaza de izvoare termale cu un mare aqua-parc, pe care l-am testat seara;


Catre coasta estica, la Kaikoura: anotimp nepotrivit pt admirat balene; multa ploaie, cu anularea turei de vazut foci  & delfini in larg; am vazut totusi ceva foci pe tarm, pe o ploaie ultra torentiala. Dimineata a fost mai prietenoasa. 




Coborare pe coasta estica spre Christchurch: vizita prin oras si centrul distrus de cutremur, apoi peste dealurile inconjuratoare (de cca 900m!) spre Lyttelton;  vizita la Akaroa (in peninsula Banks) - localitate „bastion” francez si superba oaza de vacanta la plaja;



Tot spre sud, prin centrul insulei, spre munti, prin Geraldine si Fairlie: vizita la Lake Tekapo si observatorul astronomic, apoi de-a lungul lui Lake Pukaki pana la Mount Cook



Plimbare in zona Mount Cook, pe Hooker Valley Track si Blue Lakes



Coborare inapoi pe coasta de est pana la Oamaru: vizitare oras (singurul oras in stil victorian din NZ), vizita la Moeraki Boulders (niste bolovani perfect rotunzi pe plaja din Moeraki), apoi vizita ceva mai spre sud pt admirat in salbaticie pinguini cu capul galben si multe foci. 
Ex-tra-or-di-nar.






Retur in Christchurch, de unde am mai facut o ultima tura de vizitat cu masina Arthur’s Pass, pe drumul ce uneste coasta de est cu cea de vest intr-un peisaj foarte frumos; am fi facut drumul cu trenul –pt ca ruta este foarte celebra, descrisa ca una dintre cele mai frumoase si spectaculoase in intreaga lume dpdv inginerie feroviara. Dar avand inca masina inchiriata, nu ne-a venit sa mai aruncam banii pe geamul trenului, dus-intors.

Din Christchurch, inapoi cu avionul in Auckland, apoi home sweet home. 





Desi poate parea ca am facut multe, totusi n-am vazut nici pe departe toata tara, n-am apucat sa stam in vreun loc mai mult de 2-3 zile pt vizitare (max 4 in Auckland, din motive de dezmeticire din jet leg), nici macar nu ne-am mai chinuit sa ajugem in sud spre Queenstown si arhi-celebrul Milford Sound. Ca sa nu mai zic ca, date fiind conditiile (cu Alex & eu 2 in 1), n-am facut prea multe chestii sportive. Deci, avem toate motivele sa ne mai intoarcem acolo!



4 comentarii:

Sânziene şi Mătrăgună spunea...

Acum vreau sa ma mut si eu acolo....

HappyCora spunea...

Nu cred ca e nimic rau in asta:). Keep in touch, daca e o idee serioasa:). Dar sa stii ca din poze nu se simte cat de tare bate uneori vantul! Si nici poze cu ploaie n-am publicat, ca nu erau destul de artistice:).

Cosmin spunea...

Buna,
Costuri estimative pentru avion si cazare/masa/transport acolo, ne poti spune?

HappyCora spunea...

Buna,
sumele absolute nu ar fi relevante, costurile pot varia foarte mult in functie de cum alegi sa calatoresti, de la backpacking la stat numai la hotel, la fel si pt avion.
Noi ne-am asumat aceasta calatorie in niste conditii ceva mai sensibile, adica eu insarcinata spre 7 luni + 1 copil de 5 ani bine dezvoltat:), ca atare la avioane am mers pe ruta bucuresti/doha/hong kong cu escala de cca 1 zi aici pt adaptare mai rapida dupa jetleg (pt ca sunt deja 6 ore diferenta fus orar) apoi hong kong-auckland. combinatia a fost aleasa si ca sa minimizam "atarnatul" prin aeroporturi; in aceste conditii, biletele au fost cca 1500 eur/ pers. Nu as fi putut face drumul cu cca 24h zbor efectiv legate, trebuia sa ma mai misc!

La cazare am folosit fie camera mare cu pat dublu + pat aditional fie studiouri cu 2 camere. In NZ familiile sunt de obicei numeroase, asa incat var de apt cu 2 camere (una gen living cu chicineta si canapea dubla + 1 dormitor cu pat dublu) este ff raspandita, inclusiv la moteluri si lodge-uri. Un apt din asta cu 2 camere, in fct de zona si perioada (! - noi mergand in full season, adica fix cand aveau si ei vacanta de vara & sarbatori) variaza intre 110 - 150 $NZ (cca 75 - 105 eur). Toate au fost extrem de ok, curate, aranjate, dotate cu microunde, aragaz, fierbator, frigider, cafetiera etc. Iti faci o idee destul de clara pe booking.com, cam tot ce gasesti acolo, cu mici exceptii de hoteluri adevarate, sunt moteluri, inns, lodges etc - unde cazarea e f ok dar nu ai masa.
Am stat si in camping-uri, la casute, tot cu 1-2 camere, pretul fiind doar ceva mai mic decat cele de mai sus - campingurile lor fiind ff premium.

Mancarea e destul de scumpa, inclusiv ce cumperi de la supermarket - pt ca, iar, legumele si fructele sunt de calitate f buna. La ele ia pretul x2 vs la noi, similar pt paine, lapte, oua carne; x3 pt rosii (!!) si orice alcool (care se vinde doar in magazine speciale); mancatul la restaurant - de la 70 $NZ - cca 50 eur pt noi 3 1/2 (gen mai fast food, ca doar asta gaseai) pana la 150$NZ cu mancare ok (1 supa/ salata; 2 feluri 2, gen peste/scoici/friptura; 1 menu copil), cu alcool cel mult o bere sau o sticla de cidru (!); apa la carafa e gratuita peste tot, se utilizeaza mult, gasesti inclusiv pe strada tasnitori (ei incurajeaza asta). Cauta pe numbeo.com si poti vedea mai exact costuri vs Bucuresti, si iar depinde de oras - Auckland fiind evident cel mai scump.

Transport - gasesti tarife exacte pe siteurile de inchiriat masini, iar depinde ce va trebuie - marime, perioada etc; noi am inchiriat masina si am facut cu ea in 4 sapt cca 5000km, dar puteau fi clar mai multi (nu am ajuns deloc in sud pe coasta de vest); benzina e cam proasta (ex 95 la noi) si la fel de scumpa ca la noi; la retur am lasat-o in Christchurch si am venit cu avionul; ne-am gandit initial si la inchiriat rulota, dar date fiind conditiile mele specifice am renuntat. O var mai ieftina sunt van-urile de 2 pers, all in 1 (deplasare, cazare in ea, incls in camping, bucatarie ad-hoc cam ca la cort etc); feribotul pt stramtoarea cook e scump si tb rezervat cateva zile in avans!
Per ansamblu, poti merge de la costuri min. cu inchiriat van si dormit in camping-uri, care sunt in toate zonele importante (ca sa nu mai cari si cortul pzis) si mancat doar la pachet, pana la costuri mai mari fct de nevoile acute.
Ce se mai adauga sunt costurile cu obiectivele de vizitat - ex intrare la Hobitton adult cu plecare de la i-site Matamata = 75$NZ. daca stii clar unde vrei sa mergi, gasesti pe net costurile.
Cea mai buna resursa locala GRATUITA descoperita acolo este reteaua de puncte turistice de informare i-site, care ofera o gramada de informatii locale si iti poate face rezervari oriunde in tara (cazare, obiective turistice etc). Exista cate unul in fiecare orasel.

Trimiteți un comentariu

 
Copyright 2010 Happy Cora. Powered by Blogger
Blogger Templates created by DeluxeTemplates.net
Wordpress by Wpthemescreator
Blogger Showcase