Inima albastra de mama:)

E de bine. Asta e de bine:)

Comentariul unei prietene legat de tragedia de la Giulesti, in care ar trebui sa punem sub semnul intrebarii daca sa facem copii - desi in contextul de a-i face in Romania, a picat la tzanc ca sa-mi reaminteasca momentul de gratzie pe care l-am trait azi pe la 7 fara 5 dimineata, cand cu cafeaua inca in gat ma pregateam sa zbor spre studio, unde ma asteptau fetele pentru ora.

Alex al meu a devenit foarte matinal...si daca ceasul meu suna la 6, al lui "suna" la 6 fara 5:). Asa incat petrecem dimineti devreme impartind un sandvis pe coltul blatului de bucatarie, cu "Patrick" -ii adusi la purtator din pat printre firimituri, ne mai facem ca bem o gura de lapte, si in final stropim iarba si florile de afara cu furtunul, sa nu moara de sete. Uneori, si florile din bucatarie, tot cu furtunul:), dar ce mai conteaza...

Well, de obicei scena idilica se termina cu bazaiala, el care nu mai vrea sa doarma ci sa se joace cu mine afara, eu care tre' s-o tai urgent iar tati care inca mai motzaie saracul, ca s-a culcat pe la 2 dimineata...Eu tre' sa-mi iau inima in dinti si sa plec, incuind poarta pe afara in timp ce el ma striga "mami, mami!".

Dar azi s-a intamplat ceva foarte frumos. L-am pupat pe crestet, asa parinteste, in timp ce se juca in nisip, si cand dau sa plec, Alex zice: "Mami, pot sa te pup si eu?"...asa, cu o intonatie crescatoare si accente pe "mami" si "eu"...

M-am topit toata, ce sa mai...M-am ferit intotdeauna sa-i cersesc pupicuri, si l-am lasat sa actioneze cum a simtit el. Se pare ca a meritat. Nu stiu daca e sanatos sa sper ca o sa mai faca asa si peste 10 ani:), dar stiu ca acum "he made my day" si puteam sa fim si in Patagonia si in San Marino, ca tot n-ar fi fost mai frumos!

"Dirt is good" - mai mult decat detergent

M-a inspirat foate tare articolul despre Frica din IOR, de pe "Viata prin balonul roz". Si a trezit in mine amintirile tuturor aberatiilor vazute prin parcuri in ultimii 5 ani, de cand ne-am luat caine, si apoi a aparut si Alex. Similare cu cele din articol, si in plus garnisite cu frica de animale, insuflata mai departe copiilor. Pacat...probabil ca zicala cu "cainele e cel mai bun prieten al omului" e valabila numai acasa, in siguranta septica a celor 4 pereti, iar Lassie si Mihail-caine de circ sunt dragutzi numai la televizor.



Intamplator, noi suntem mai relaxati:)





Si ne place in iarba, chiar daca e...uda:)



In acelasi timp, mi-am amintit ca acum ceva ani am lucrat pentru o marca de detergent care avea curajul sa sustina ca "Dirt is good". Da, pozitionarea era importata din UK, dar am sperat ca si in Romania vor fi destui oameni destupati la cap, care sa aleaga sa traiasca in spiritul asta. La vremea aceea, nu eram mamica, dar mi-am jurat ca atunci cand voi fi, o sa-mi cresc copiii in spiritul asta.



Intre timp, m-am convins ca sunt foarte putini cei care sunt dispusi sa o faca, cel mai probabil pentru ca e nevoie de vointa si indrazneala ca sa iesi din zona ta de confort...si sa impingi si copilul sa indrazneasca mai mult. Iar atata timp cat oamenii nu s-au trezit inca nici macar ca sa (se) intrebe mai des "de ce?", nu e de mirare de ce sunt atat de putini care se intreaba chiar "de ce nu?"...
Asadar, de ce sa nu sarim in balta?
De ce sa NU ne cataram?

Antrenament acasa:)



Si la fata locului:)






Cel mai tare tobogan!



Noi am ales varianta mai libera. Uneori avem senzatia ca lumea ne priveste ca pe niste inconstienti, sau ca nu ne pasa de copil. Din contra, cred ca ne pasa mai mult decat celor care isi tin copiii tot timpul in haturi, restrictionati si cicalitzi. E adevarat, ne asumam si riscurile. De la zgarieturi zdravene, pana la intrebari incomode, pentru care nu esti niciodata cu adevarat pregatit.
Dar speram ca asa, el va fi mai pregatit pentru viata...

Pasiunile lui tati - vor fi oare si ale lui Alex??









Melc - melc cotobelc...



Desenand cu batul in praf...