Despre valori - cam pompos, dar chiar exista inca:)

In postul trecut vorbeam despre oameni care ma inspira. Si, btw, in poza cu Ecuador nu sunt eu, ci tot un motiv de inspiratie, dar voi reveni asupra lui.

Acum o sa scriu despre ceva care se intampla cam o singura data in viata, si asa  putinilor oameni carora li se intampla. Si nu, nu e dragostea adevarata:)

Prietena mea cea mai buna - nu conteaza cum se numeste, oricum nu e pe fb - si-a sustinut saptamana trecuta lucrarea de DOCTORAT. Si nu oriunde - ci la SORBONA.
Si nu intr-un domeniu prozaic cum ar fi  "cum sa iesim din criza economica", ci in ISTORIA ARTELOR SI ARHITECTURII. Un studiu amplu despre sculptura romaneasca, despre Paciurea. Cativa ani buni de citit, sapat prin arhive si hrube, intalnit cu octogenari & nonagenari, gestionat orgolii de artisti si muzeografi, si finalmente de facut fata rigorilor sustinerii unui doctorat la o institutie de o asemenea valoare.
Si nu l-a luat oricum, ci cu nota 10 in unanimitatea juriului, dupa aproape 4 ore de sustinere si prezentare a lucrarii.

In spate sunt ani de munca - a calcat si rufe, a predat engleza, a vandut pantofi, a locuit la prieteni - care nu aveau cu mult mai mult decat ea, dar aveau totusi un acoperis. Pentru mine, e cel mai bun exemplu ca poti sa reusesti daca crezi in ceea ce faci.

Deocamdata, nu cunosc pe nimeni altcineva care sa se ridice la aceleasi standarde culturale ca prietena mea:). Si, desi toate lucrurile astea nu genereaza bani multi imediat (nici iahturi, nici vacante la Nisa, desi locuieste in Franta:)), sunt foarte mandra ca e prietena mea si ca totusi, desi am apucat-o pe cai atat de diferite, dupa 20 de ani, inca mai avem ce sa ne spunem...

Si, apropos, pana acum a scris deja vreo 2 carti si sigur acum lucreaza la vreun album de arta... Eu ma bucur cand reusesc sa mai scriu cate ceva pe blog:).
Voi cum stati cu prietenii de valoare?