Happy Cora: Cabana Barcaciu din Fagaras – un loc de suflet, la orice varsta

Cabana Barcaciu din Fagaras e pentru mine un fel de a doua casa, desi nu mai ajung pe-acolo nici pe departe atat de des pe cat mi-as dori. Da, sunt prietena cu cei de acolo, si ma bucur de asta.

Situata la altitudinea de 1550m, in vestul Fagarasului, se ajunge la ea urcand din orasul Avrig, pe valea raului Avrig (drum bun de masina de cca 13km) apoi se urca pe poteca prin padure cca. 2,5 ore. Cabana se afla chiar sub vf. Scara, si ofera privelisti impresionante catre varfurile Suru, Budislavu si Vartopu Rosu. De aici se pot face trasee catre lacul Avrig, vf. Ciortea, cabana Negoiu (drumul pe culme de nivel) – printre multe tufe de afine, zmeura si mure si evident, direct in sus spre creasta Fagarasului, unde se iese pe Vf. Scara.

Desi mai sunt cabane in Fagaras, unele poate chiar mai accesibile (pana la Negoiu, drumul de unde lasi masina pana sus la cabana dureaza max. 1,5h), nicaieri nu am intalnit in decursul timpului o asemenea ospitalitate, bun simt, grija si interes fata de securitatea turistilor si respect pentru natura…

S-o luam pe rand…

La partea cu ospitalitatea – aici gasesti intotdeauna un ceai cald si ceva de mancare, proaspat pregatit. Un exemplu care m-a marcat pe mine personal – acum ceva ani, dupa o tura prin nameti pana la mijloc in jurul Revelionului, Coana Mariana ne astepta cu ciorba de salata verde cu zdrente de ou. Mmmmm! Si acum mai salivezJ. In functie de sezon, ai de ales intre afinata, “sirop” de bujori de munte, desert cu spuma de afine & budinca de ciocolata (din fericire recent re-gustat acum 2 sapt.), diverse ciorbe invioratoare, omlete cu de toate, friptura sau carnati cu piure, si cred ca se mai gasesc si altele. De fiecare data cand ajung acolo mi-aduc aminte de vorba bunicii mele, cum ca “cea mai buna mancare e cea pe care ti-o pune altul in fata”.

Ospitalitatea nu se opreste la stomac. Desi cabana nu e mare (are cca. 20-22 de priciuri in sala comuna de jos, inca 12 intr-o camera separata, cu paturi duble, si alte priciuri in pod), nu te lasa nimeni la nevoie pe-afara. Cum-necum, se va mai gasi un loc si pentru tine, cu bunavointa, chiar daca nu la 4 steleJ. Mai nou (adica de vreo 2-3 ani) cabana are si curent electric. Pe de-o parte e bine, se simte un aer de modernizareJ. Eu totusi am ramas nostalgica dupa lampile cu carbid la care jucam carti in serile de iarna cand trosneau copacii pe-afara… Chiar daca spalatul se face in continuare afara la tzurtzuroiul vesel, de ceva timp a “crescut” un nou spalator, cu 6 locuri si tevile aferenteJ, ba chiar un dus “a la 2 Mai” cu butoi deasupra. Ce sa mai zic de toalete – tot afara, da, dar spatioase si ai chiar si hartie!

La capitolul cu grija si interesul real pentru turisti, trebuie spus ca aici toata lumea e intrebata cand pleaca de la cabana incotro intentioneaza sa o apuce, li se dau sfaturi despre traseu (dificultati, starea lui in functie de anotimp ) – daca vor sa asculte…Oamenii de aici sunt vechi prin aceste locuri, au vazut multe, si vara si iarna. Nu cred ca exista multi care sa stie mai bine decat cabanierul de la Barcaciu pe unde sa urci in platou si pe creasta iarna, unde pleaca zapada, unde stau agatate placile, si pe unde e rost de schi sau snowboard primavara, fara sa te trezesti cu ghiocelul in gura…

Ajungem si la subiectul care starneste discutii aprinse sau reactii vehemente din partea unora – grija pentru natura. La Barcaciu si in zona, prin efortul celor de la cabana – atat fizic cat si material – nu sunt gunoaie, sau mai apar doar in mod exceptional, cand sunt oamenii chiar prea nesimtiti. Regula pentru toti – de la prieteni la doar turisti in trecere - este ca gunoiul se transporta jos de pe munte. Se ofera gratuit saci de gunoi, fiecare trebuie sa aiba doar bunul simt sa si-l duca jos. La curatenia din prezent s-a ajuns prin multe eforturi de colectare masiva a deseurilor, prin voluntari ai unor cluburi de munte. Multumim deci pentru iarba fara deseuri!

Acesta este de fapt subiectul care mi-a “starnit” initial acest post – in a 2-a jumatate a lui august, voluntarii de la Asociatia Ecouri Verzi din Cluj au venit la cabana pentru a marca niste poteci noi si a re-marca altele peste ale caror semne cam trecuse timpul. S-a muncit din greu, s-au carat saci de ciment cu spatele, bidoane cu apa, cutii de vopsea si alte chestii tehnice, toate pentru o cauza nobila. Muntele in Romania nu e inca din pacate un business – o afacere care sa genereze suficiente venituri pentru a-ti permite sa investesti mai departe…De aceea, majoritatea actiunilor au nevoie de sprijin din partea celor care iubesc muntele, si de bun simt din partea tuturor. O matematica simpla arata ca, daca toata lumea si-ar duce gunoiul jos, sigur ar ramane mai multi bani si energie pentru intretinerea treseelor si a refugiilor. Ar fi mai bine sa construim si sa dezvoltam mai mult ce exista deja, decat sa tot reparam ce-au stricat altii.

Toate fotografiile de la actiunea de marcare si re-marcare le gasiti aici: http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.3182054290878.107259.1851338002&type=1 . Credit foto: Gabor Csipkes.

Asadar, mergeti la Barcaciu in Fagaras, indiferent de anotimp, si n-o sa va para rau! Daca iubiti natura si rezonati pozitiv cu oamenii mai dintr-o bucata, o sa descoperiti un loc de suflet pentru toata viata. La mine au trecut deja vreo 14 ani, and I’m still countingJ.