Weekendul trecut (8 iulie) am participat (in sfarsit!!!) la concursul de MTB de la Azuga, la traseul mediu. Imi doream de vreo 2 ani sa ajung, dar nu ne nimeream prin tara in perioada asta.
Acu' eram aici, si am zis fie ce-o fi...hai sa mergem.
Si asta pentru ca, raportat la alte ture de bicla si concursuri deja mai populare, traseul mediu de la Azuga nu e chiar floare la ureche. 38 km cu 1100 m diferenta de nivel - muncesti ceva.
Din pacate, dintre toti cunoscutii nostri mari amatori si mai ales specialisti:) in biciclete, numai unul a decis sa participe, toti ceilalti apreciind ca " e prea greu, e prea mult de urcat"...
Ca atare, eram cu inima cam stransa, ma gandeam la start, cu adrenalina in vene, ce mi-o fi trebuit mie sa ma bag in asta, cu o saptamana inainte de marele meu examen de Pilates...unde imi doream sa arat si eu fara zgarieturi:).
Si totusi, am invins scepticismul unora si altora cum ca n-am putea sa facem & terminam traseul, am gasit si cazare pe ultima suta de metri, am gasit si binevoitori care sa pazeasca copilul in timp ce noi ne dadeam sufletul pe coclauri, si eu si sotul meu am cumparat - independent unul fata de celalalt, multe doze de isostar si batoane energizante:), din care in final n-am consumat nici jumate:), dar am ajuns la concurs.
Si l-am si terminat, intregi intreguti:). E adevarat, mi-as fi dorit sub 5 ore, dar am facut 5h 16'. Eh, data viitoare deja stim traseul, deci mai salvam cateva minute. In plus, considerand ca nu ne-am mai dat cu bicla de la concursul anterior din mai (!!! lucru cu care dealtfel nici nu ne laudam...:( ), una peste alta a fost o experienta super- rewarding. Mai jos niste poze care m-au impresionat (gin galeria Surmont), intelegeti voi de ce:)
Organizarea a fost impecabila, la toate punctele de alimentare am gasit tot ce era nevoie, basca niste amici voluntari de la organizare pe care m-as fi asteptat sa-i intalnesc la scufundari si nu in vf. muntelui:), dar a fost o surpriza cu atat mai placuta:).
Traseul a fost foarte ok marcat, nici macar eu nu m-am ratacit, care sunt cam catastrofa (ar zice unii...) in materie de orientare si utilizare gps:). Iar echipa de organizare, ca intotdeauna, jos palaria!
Asa incat, dear Surmont, multumiri pentru tot, inclusiv, sau poate mai ales, pentru ocazia de a ne testa rezistenta psihica intr-un decor aerisit:).
Pentru un feeling mai puternic, aici este filmul evenimentului: http://vimeo.com/45713651. Enjoy!
PS: legat de bicicletele Trek, am vazut cu ochii mei 2 exemplare care au ajuns intregi intregute la 5500m in Himalaya, pe Annapurna Circuit - trecatoarea Thorong La, si pe care ungurii posesori (nah, ca iar ne-au dat clasa:)), au coborat vreo 2000m dintr-o bucata. Acum ca stiu ce inseamna impinsul la bicicleta pe unde ti-e greu sa te tii si pe propriile picioare, respectele noastre, si pentru biciclisti, si pentru biciclete:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu