Inima albastra de mama:)

E de bine. Asta e de bine:)

Comentariul unei prietene legat de tragedia de la Giulesti, in care ar trebui sa punem sub semnul intrebarii daca sa facem copii - desi in contextul de a-i face in Romania, a picat la tzanc ca sa-mi reaminteasca momentul de gratzie pe care l-am trait azi pe la 7 fara 5 dimineata, cand cu cafeaua inca in gat ma pregateam sa zbor spre studio, unde ma asteptau fetele pentru ora.

Alex al meu a devenit foarte matinal...si daca ceasul meu suna la 6, al lui "suna" la 6 fara 5:). Asa incat petrecem dimineti devreme impartind un sandvis pe coltul blatului de bucatarie, cu "Patrick" -ii adusi la purtator din pat printre firimituri, ne mai facem ca bem o gura de lapte, si in final stropim iarba si florile de afara cu furtunul, sa nu moara de sete. Uneori, si florile din bucatarie, tot cu furtunul:), dar ce mai conteaza...

Well, de obicei scena idilica se termina cu bazaiala, el care nu mai vrea sa doarma ci sa se joace cu mine afara, eu care tre' s-o tai urgent iar tati care inca mai motzaie saracul, ca s-a culcat pe la 2 dimineata...Eu tre' sa-mi iau inima in dinti si sa plec, incuind poarta pe afara in timp ce el ma striga "mami, mami!".

Dar azi s-a intamplat ceva foarte frumos. L-am pupat pe crestet, asa parinteste, in timp ce se juca in nisip, si cand dau sa plec, Alex zice: "Mami, pot sa te pup si eu?"...asa, cu o intonatie crescatoare si accente pe "mami" si "eu"...

M-am topit toata, ce sa mai...M-am ferit intotdeauna sa-i cersesc pupicuri, si l-am lasat sa actioneze cum a simtit el. Se pare ca a meritat. Nu stiu daca e sanatos sa sper ca o sa mai faca asa si peste 10 ani:), dar stiu ca acum "he made my day" si puteam sa fim si in Patagonia si in San Marino, ca tot n-ar fi fost mai frumos!

Si eu am nascut la Giulesti...

Trist. Foarte trist.

In general nu ne uitam la televizor asa pur si simplu pt ca exista in casa, pentru ca nu vrem sa ne incarcam cu energiile negative ale altora. Dar ce am auzit in seara asta m-a cam zguduit...Pentru ca si eu am nascut la Giulesti...Si m-am revazut acolo, in salon la etajul 2, cu inca 5 femei, cum incercam sa deschid geamul de la salon ceva mai mult intr-o noapte de primavara, ca sa intre aer, si restul doamnelor se plangeau ca e frig...Si cum m-am dus prima data la Alex, sa-i dau lapte, si a fost totul asa natural, parca ne cunosteam de cand lumea.

Si am incercat sa-mi imaginez acum cum ar fi fost sa inceape brusc atunci sa sune alarme de incendiu (oare or exista? asa ca in filme? incep sa cred ca nu...), sau ca s-ar fi intamplat in timpul travaliului, in care oricum imi venea sa bat pe toata lumea...Cred ca as fi sarit cu drag pe geam in momentele alea.

Dar oare mamele si cei 3 copii care au murit...cui au gresit? Cat stres implica o sarcina si o nastere. Dar sa mai treci si printr-o asemenea experienta traumatizanta...incepe sa ti se zdruncine increderea in tot ce te inconjoara. Si ce-ti mai ramane? Sa te rogi sa ai noroc? Sa nu cada ghiveciul de pe balconul vecinilor cand treci tu pe dedesubt?

Si acum imi amintesc ca am decis in mod special sa nasc la Giulesti, desi nu eram incantata nici de toaleta comuna, nici de salonul cel mai mic de 5-6 pers (!), ca rezervele erau ale "profesorilor" si aveai acces la ele numai daca nasteai la data fixa...a se intelege prin cezariana...chiar daca dpdv mediacal nu era nevoie. Nu mai conteaza acum...Am decis atunci asa pt ca doctorita mea numai acolo putea sa ma asiste, iar relatia de incredere intre noi a fost indeajuns de puternica. Si pentru ca fusesem suspectata de diverse chestii pe timpul sarcinii, care nu se lamurisera pana la final, si atunci am decis ca daca exista cea mai mica (ne)sansa ca bebe sa aiba vreo mica problema, vreau ca de el sa se ocupe cei mai buni medici neonatologi, care stiam ca acolo sunt intr-adevar. Nu mai conta disconfortul meu de 2-3 zile...

Si totusi, acum cu siguranta nu as mai naste din nou acolo...Dar oare femeile care nu au posibilitatea materiala sa aleaga unde sa nasca, sa-si permita un Euroclinic sau Medlife, care - teoretic - ar trebui sa fie dotate beton la cat costa serviciile acolo, femeile astea deci, la ce s ase astepte? Sa mearga la maternitate sa nasca si sa se pregateasca de cimitir???

Nu am cuvinte sa descriu parerea de rau pe care mi-a produs-o stirea din seara asta, si ma amaraste si mai tare pe fondul unor acte de vandalism si lipsa de civilizatie total GRATUITE ale caror rezultate le vad din ce in ce mai des in jurul meu...

Si atunci ma intreb, la naiba, cat de happy poti fi intr-o asemenea lume? Poti, si pentru cat timp, sa te ascunzi cu capul in nisip, precum strutzul, sa te prefaci ca nu ai auzit? Ca nu iti pasa? Ca esti destul de norocos sa nu ti intample tie si alor tai???

Singura concluzie pe care o pot trage e ca, pe langa mioriticul "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus", am face bine sa traim cat mai mult in prezent, ziua de azi, de maine, si nu weekendul viitor, vacanta de la iarna si tot asa...Pragmatic vorbind, nu putem fi siguri ca-l mai apucam:).

Si nu vreau sa par cinica. Dar ne-am invatat prea mult in ultima vreme sa planificam, ceea ce nu e rau. Nu ne-am deprins insa la fel de mult cu acceptarea schimbarii care poate aparea maine dupa colt. Si cu cat miza planificarii e mai mare, cu atat dezamagirea si frustrarea noastra vor creste...

Bucurati-va deci de ce aveti ACUM, de copiii SANATOSI care sparg pahare, isi toarna supa pe ei sau sar in balti si fiti fericiti in egoismul vostru in care nu va apasa copiii care mor de foame si te roaga sa cumperi pietre pictate, caci atata pot oferi micutzii, ca sa-i ajuti sa SUPRAVIETUIASCA...

De ce Pilates?

Cei care ma cunosc de mult timp stiu ca, timp de vreo 10 ani, cu mici intreruperi, am fost nedespartita de salile de aerobica. Am incercat sa mai ajung si pe la fitness cu aparate, ca era mai la-ndemana cu programul tumultuos din companiile mari:), fiind ok sa mergi cand puteai, si nu la ora fixa.
Dar ma plictiseam ingrozitor, mi se parea prea sec sa ma permut de la un aparat la altul si oricum mi se parea ca nu trag indeajuns de mult de mine.
Asa, am ramas mult timp la aerobica.

Apoi am descoperit Pilates-ul. Care inseamna CALITATE, facut asa cum trebuie:), vs. cantitate, de tipul 100 de abdomene identice...

Joseph Pilates, cel care a dezvoltat aceasta metoda de antrenament acum cca. 80 de ani, spunea, in deschiderea cartii sale "Return to Life Through Contrology": "Physical fitness is the 1st requisite to happiness". Foarte indraznet! Si continua: "Our interpretation of physical fitness is the attainment and maintenance of a uniformly developed body with a sound mind, fully capable of naturally, easily and satisfactorily performing our many and varied daily tasks, with spontaneous zest and pleasure."

Asta e unul din lucrurile care m-au fascinat: nu "facem" sport ca sa ne fatzaim plini de importanta intr-o sala in care da bine sa fii vazut, sau cel putin nu chiar toti:). Mai facem sport si ca sa ne simtim bine, "desteleniti" din intepeneala masinilor cu aer conditionat si a birourilor cu laptop, ca sa nu ne dam sufletul urcand 10 trepte sau daca mergem pe jos mai mult de 100m:)

Pe scurt, mai jos sunt beneficiile de baza ale Pilates-ului, destul de diferite fata de ce promite o sala de fitness obisnuita.

• dezvolta fiecare aspect important pentru conditia fizica: putere, flexibilitate, coordonare, viteza, agilitate si rezistenta
• ajuta la constientizarea/ cunoasterea propriului corp
• creste gradul de control al corpului
• ne invata activarea musculaturii in mod corect
• corecteaza postura si alinierea corpului
• ajuta la functionarea optima a organelor interne
• imbunatateste echilibrul
• se concentreaza pe respiratie si pe beneficiile fizice si fiziologice ce au legatura cu respiratia
• ofera un mijloc de concentrare si focus
• promoveaza relaxarea si eliminarea tensiunii
• ajuta la pastrarea musculaturii si a scheletului osos intr-o forma optima
• sta la baza activitatii fizice pentru femeile insarcinate, prin exercitii sigure, eficiente si fara urmari negative
• serveste ca si cross-training in desfasurarea altor activitati atletice sau activitati zilnice
• distribuie masa corporala intr-o maniera mai estetica, creand senzatia ca arati si te simti mai slab
• reprezinta o cale spre armonia interioara, ce trece printr-un corp bine antrenat.

Sursa: Rael Isacowitz (2006), "Pilates".
Asa incat, pentru cei care isi doresc sa (re)inceapa putina miscare, sa dea jos cateva kg, sa se simta mai in forma si sa functioneze mai bine, in mod natural, sa-si imbunatateasca postura si sa contracareze durerile de spate si contracturile de la gat, Pilates-ul este aur curat.
Nici cei care fac in mod curent aerobica, taebo sau orice activitate preponderent cardio n-ar trebui sa fie straini de el: este o activitate fizica complementara, care ajuta la cunoasterea si intelegerea propriului corp, a miscarilor executate, cum & de ce. Pilates-ul aduce imbunatatiri substantiale in executia unor exercitii arhi-cunoscute, carora deja nici nu le mai acordam importanta, facandu-le din inertie, cu o utilitate absolut descrescatoare.
Si nu in ultimul rand:), Pilates-ul este un tip de antrenament care solicita toate cele 5 (!!!) straturi de muschi, pana la cei mai fini si mai ascunsi in complexitatea coloanei vertebrale. Si stiti cum e, buturuga mica rastoarna carul mare:). Nu se lucreaza numai cei superficiali, care dau bine in oglinda:), ci toti pana la cel mai marunt.
Asadar, va urez curaj sa va apucati si va tin pumnii sa-i simtiti cat mai rapid beneficiile:)
PS - contrar prejudecatilor, it's not a "girls' thing":)