Prima Evadare 2012

Cu intarziere, dar mai bine decat deloc, am ajuns sa scriu si despre Prima Evadare de anul asta. Pentru mine a fost cel mai frumos concurs de pana acum:). Pentru ca, in afara vremii absolut superbe, a fost si prima data cand in sfarsit am simtit ca mai puteam duce inca ceva km dupa finish, si ma agitam ca nu sunt suficient de "tupeista" ca sa depasesc mai repede si elegant.

Am mai gasit si niste motive de investitii:) (asta... daca o doamna are nevoie justificari pentru ceva cumparaturi:)) - pantalonii cu "pampersi" si-au meritat toti banii - nu inteleg cum am mers anii trecuti fara, probabil fundul meu devine din ce in ce mai delicat:) (ma gandesc cum o fi la profesionisti:)), dar se pare ca totusi nu suficienti.

Asa incat mai vizez fie o noua sha, fie o husa cu gel. Cum maine avem mare petrecere cu specialisti biciclisti, abia astept sa culeg pareri masculine despre "pampering your bikig butt"...+ niste gentute mici de agatat de bicicleta, foarte practice ca sa nu te mai stresezi unde pui telefonu', niste biscuiti si vreo 2 mere, cand pleci cu gradinita si nu mai vrei sa cari rucsac.
Si nu in ultimul rand, marea realizare e ca in sfarsiiiiiit...mi-am botezat bicicleta!!!

O cheama IRIS. Si se trage de aici:

Asta e in tura de recunoastere, cu un wkd inainte de concurs. O duminica dupa-amiaza linistita si toropita, si cu multe flori, inainte de palatul Ghica.

Importanta evenimentului deriva din faptul ca, acum 3 ani, la prima editie, cand eu nu eram chiar in mare forma si trudeam din greu la pedale peste campul de la Otopeni (cred ca de-aia il recunosc acum de la o posta), o domnisoara sprintara care avea bicicleta identica cu a mea si care mergea atat de lejer ca putea sta la taclale cu prietena ei despre treburi intime in timp ce se dadeau, m-a intrebat prietenoasa cum o cheama pe bicla mea... Eu...pauza. A ei se numea Layla - ca e un lila delicat, gagici, na. Am inventat eu pe loc un Frezia, dar nu eram prea convinsa. Si de atunci...din cand in cand, m-am mai tot intrebat cum s-o cheme dom'le pe prietena mea (mult mai prietena acum decat acu' 4 ani cand ne-am cunoscut).

Mesajul subliminal e ca Prima Evadare e un concurs unde mergi sa te distrezi si sa te bucuri ca ai participat, sa simti ca ai facut ceva. Ah, da, mai avem si obiective de-astea sa terminam in primele 50 (de gagici)... (pentru la anul:)) pentru amorul nostru propriu:), dar oricum sunt secundare. Nici o editie nu va fi mai "grea" decat prima la care am participat...Victoria morala a fost uriasa - imi juram in barba, mai ceva ca Baiazid la Rovine, ca daca nu termin traseul, nici nu ma gandesc sa mai am un copil:). Am terminat si traseul, si inca de cateva ori de-atunci, si m-am mai linistit:).

Deci, pentru cine se hotaraste sa invete acum sa mearga pe bicicleta, Prima Evadare de anul viitor e o ocazie numai buna de antrenament.
BTW, m-am socat afland cat de multe persoane fac spinning din greu dar nu stiu sa mearga pe bicicleta. Doamnelor, iesiti doamnelor la aer:)!!!

Si un P.S. pentru prietenul nostru Matei, care, tatic la dublu fiind, se straduie din greu sa ramana barbat bine:), bravo Matei!