Inspiratie la 7 dimineata

Am scris postul asta pe la sfarsitul lui ianuarie, intr-un moment de inspiratie in care nu aveam acces la net. A ramas la mine pe laptop pana acum, cand am dat din nou peste el, dintr-o "coincidenta", si iata-l.


Era 7 dimineata cand am ajuns la studio, pe data de 18 ianuarie. M-am dus foarte devreme, ca sa verific cum e cu curatenia si sa mai aranjez diverse lucruri inainte de a tine prima ora in noul studio Happy Cora.


Dar ce sa vezi…in loc sa ma duc direct in sala sa montez device-urile audio, stresata cum sunt de obicei ca n-or sa mearga:), am stat de vorba jumatate de ora cu…femeia de servici…care tocmai facea curatenie in sediu.

Rareori mi-a fost dat sa intalnesc un om atat de simplu, dar care sa ma impresioneze asa de mult din cateva vorbe. Doamna N. are aproape 40 de ani, dar nu-i arata. Eu i-as fi dat max. 35, si sigur nu foloseste crème Lancome:). E blonda, are parul prins intr-o coada tinereasca si o fata foarte deschisa. Cumva, radiaza energie. Are o fata de 18 ani, pe care a crescut-o singura, ca vorba ei “sotu’ era un bou si si-a pus repede coada pe spinare”, de cand fetita era mica si cu probleme medicale, iar medicii ii spuneau “fugi cucoana d’aci ca oricum moare”…

Acum fata e mare, studenta la psihologie, sta pe net toata ziua si e cam "doamna de birou":). Dar a avut puterea sa o readuca pe mama pe linia de plutire, dupa ce doamna N. a suferit o operatie dificila, spunandu-i ca daca se gandeste ca e bolnava, chiar asa o sa si ramana, deci sa faca bine si sa se scoale din pat.

Suntem ceea ce gandim – e o filozofie atat de simpla:)...

Doamna N. a fost foarte fericita ca a gasit si acest job de tanti care face curatenie, cat mai devreme posibil, adica de la 6 pana la vreo 7.30-8 dimineata. Pentru ca apoi merge la job-ul principal, de bona a unui baietel nazdravan, unde sta 9 ore. Si unde doamna mama mai si intarzie…Si toate astea pentru a trai cat de cat decent, a-si sustine in continuare fiica si a-si plati chiria.

Si last but not least, doamna N. canta duminica la biserica in cor. A descoperit ca are voce, si s-a decis sa-si foloseasca absolut toate calitatile si aptitudinile ca sa mai castige niste banutzi. Dar asta nu o face in special pentru bani, desi nu neaga ca sunt buni primiti, atatia cati sunt, ci pentru ca e foarte credincioasa si in orele alea petrecute la biserica simte ca face ceva si pentru sufletul ei.

Si totusi, doamna N. are puterea sa intampine un strain cu zambetul pe buze dimineata la ora 7, sa vorbeasca frumos, daca nu de-a dreptul motivational si cu cu mult entuziasm despre facut curatenie si despre rolul ei de “a 2-a mami”, in timp ce tu stai si te uiti la ea vrajit, si te intrebi facand un calcul rapid de ore muncite “Doamne, de unde are femeia asta atata putere???”…



M-a impresionat mult doamna N. si de aceea am simtit nevoia sa vorbesc despre ea. Si cand nu sunt sigura daca/ cat de realist este sa realizez toate task-urile de pe lista in timpul pe care singura mi-l impun, ma gandesc din nou la ea si realizez ce mare avantaj am totusi prin faptul ca e alegerea mea personala daca sa fac sau nu toate lucrurile respective. Mi-au trebuit 11 ani sa ajung cu gandirea pana aici, pornind de la stadiul de student entuziast care face de toate, numai ca sa invete:).

11 ani in care orice nou proiect sau task challenging era un trigger suficient ca sa-mi capteze interesul si sa zic "I'm in". Stiti caricatura aceea cu catelul care alearga dupa osul pe care ALTCINEVA i-l tine atarnat in fata, si evident niciodata nu-l va prinde, oricat de tare alearga? Cam asa eram si eu:)

Well, ceva s-a schimbat. Poate am imbatranit:), poate m-am ramolit:). Dar am realizat ca avem suficienta energie, pentru proiectele cu adevarat importante, DACA le alegem corect. Deci ce facem cu energia asta? E o lectie de management basic... Aici e de fapt dificultatea - sa prioritizam ce vrem de la viata si sa acceptam ca evident, nu putem avea tot. Asta implica sa renunti la o parte din trecut, sa poti sa spui "nu" cand asa simti, si sa te impaci cu tine insuti - dealtfel indeajuns de greu intr-un mediu care te impinge tot timpul de la spate:)

Corolar - Exista atatia oameni mult mai amarati dpdv material, care totusi raman atat de umani, sunt asa de cu picioarele pe pamant si emana atat de multa viata si energie in ciuda problemelor reale…incat mie una cateodata mi-e si rusine ca ma mai apuca angoasele sau ma simt debusolata fara vreun motiv concret…

PS – sincere multumiri propriei mele bone, care ma inspira in fiecare zi.

So, feel free to be happy!