Lux burghez:)

Acum cateva zile, aveam atatea lucruri in minte ca as fi putut scrie romane intregi. Acum s-a facut liniste:). E de bine. Toate s-au asezat, s-au decantat. Caruselul s-a oprit, si dandu-ma jos vad destul de clar pe unde ar trebui sa merg, ceva mai clatinat si ametit la inceput, dar sper sa m-ajute simtul echilibrului - pe care unii m-au batut asa mult la cap sa mi-l dezvolt. Cine stie cand tre' sa traversez Rasnoavele pe o coarda?!

Si m-am mirat realizand cate lucruri am de facut pentru mine. Si cati oameni ma asteptau, rabdatori, sa-mi mai aduc aminte si de ei:).

Inca ceva...Din diverse discutii, am realizat a N-a oara cat de dificila le este oamenilor schimbarea...Cat de la-ndemana e sa ramai in zona ta calduta de confort. Si ma consider taaaare fericita ca am adunat in jurul meu oameni & prieteni care sa ma inspire sa pot face si eu schimbari substantiale. Care au avut curaj inaintea mea, si cu mai putine plase de siguranta dedesubt, sa o apuce pe drumuri diferite de ce zicea facultatea, familia sau ratiunile financiare.

Asa incat, multe multumiri celor care ma inspirati, sunteti cam multi ca sa va insir aici pe toti, dar unii dintre voi sigur va veti recunoaste:)

Unul din exemple, de la care nu ma pot abtine:):)

Multumesc pentru luxul burghez pe care mi l-am permis, de a veni acasa azi la ora 11 a.m. si de a dormi bustean pana la pranz; pentru cafeaua la ibric pe care am timp sa mi-o fac dimineata si s-o beau pe terasa, in loc de ness-urile recente baute pe graba ca sa nimeresc poarta; pentru timpul in care scriu acest post, fara sa fie totusi 12 noaptea; si pentru placerea de a face dus in timpul zilei, pe-ndelete, nu noaptea cand, dupa ce am atipit deja langa patul lui Alex,  imi e lene si sa ma bag in propriul pat...:)

Din aceeasi serie de lux burghez, cateva citate din Kahlil Gibran, recent descoperit in timpul lecturilor de dimineata cu metroul, pe ruta Eroii Revolutiei - Pipera:). Buna si Pipera asta la ceva, a fost destul de departe cat sa apuc sa mai citesc cate ceva:).

Când inima îţi este un vulcan, cum crezi că ar putea să-ţi crească flori din palme? --> recent experimentata

Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi.--> well, e ceva timp ce cand ma stradui sa nu mai tot invat...

O rădăcină este o floare care dispreţuieşte faima. --> cam greu de acceptat in societatea romaneasca, deci poate ar fi timpul sa cautam in alte parti.

Nedumerirea este începutul cunoaşterii. --> ah, ce-mi plac mie oamenii care intotdeauna le stiu pe toate si au toate raspunsurile!:)

Ne alegem bucuriile şi necazurile cu mult înainte de a le experimenta.--> cu alte cuvinte, sa acceptam ca ne-o facem cu mana noastra...

Trăim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de aşteptare.

Vreau să fiu viu şi să trăiesc viaţa ce-o simt mişcând în mine, să cunosc fiece clipă până la capăt.

Carpe diem deci!