O tura de cca. 5 saptamani de vizitat Noua Zeelanda poate
genera material pt un roman intreg – unii au fost deja destul de norocosi, ca
ne-au auzit povestind. N-am sa-l scriu insa acum, astept pana ne vom muta acolo si voi avea si mai
multe aventuri de povestit. Deocamdata, ca sa va dau idei de vacanta, iata mai
jos doar cateva elemente – suficiente pentru familia noastra ca sa luam serios
in considerare varianta unui trai nou la capatul lumii. Deocamdata savuram amintirile
si facem planuri pentru mai multa actiune, in echipa largita.
Ordinea prezentarii elementelor este oarecum aleatoare,
fiecare dintre ele fiind deosebit de preganant la vreun moment dat si
omni-prezent in rest...
Iarba. Iarba
verde. IARBAAAA!. Iarba proaspata. Iarba pana pe mlaul marii. Iarba, vaci &
oi. Iarba tunsa „gazon” pe marginea soselei. Iarba in orase si sate, peste
campuri si dealuri, pe terenurile nenumarate de golf & rugby, si mai ales
in curtile oamenilor.
Vant. Vant la
Marea Tasmaniei, pentru pasionatii de surf. Vanticel la Pacific, ca doar e
vara; sa nu murim de cald la 20 de gradeJ.
Vant de 100km/ ora in Wellington, si ceva mai lent in stramtoarea Cook, noroc
ca era mare feribotul. Vant pe vulcanul Ruapehu, in parcul national Tongariro,
dar macar eram la munte, la peste 2000m...
Oameni. Calzi,
deschisi, ne-fatarnici, directi. Cu cat mai deosebita/ exotica limba pe care te
auzeau ca o vorbesti, cu atat mai interesati erau sa afle despre tine. Fara
opinii preconcepute despre Romania & tiganii ei. Poate nu asa rafinati ca
la Paris si nici atat de hype ca la Londra, dar simtindu-se foarte bine in
pielea lor si facand tot posibilul sa-si traiasca viata. Sportivi...pana la
Dumnezeu si inapoi! As indrazni sa zic chiar „coplesitor” de sportivi!!! Foarte
draguti si de ajutor cu orice am avut nevoie. Iar vorba care e pe buzele
tuturor in loc de salut e „No worries!”.
Tot legat de oameni, nu ne-am putut abtine sa nu remarcam ca
totul este gandit si facut in spiritul respectului pentru ceilalti si in
general pt om – de la toaletele publice marcate pe harta si semnalizate la
intrarea in orice localitate (mereu curate, cu rama, hartie igienica si sapun)
pana la drumurile perfect asfaltate, semnalizate si avand la fiecare curba
marcata inclusiv viteza cu care sa intri in ea.
Lumina naturala.
O lumina extraordinara, la orice ora din zi si indiferent de starea meteo. Am
vazut de multe ori curcubeul (deci ne-a si plouat corespunzator), dar lumina nu se
compara cu nimic din ce poti vedea in orice tara care are industrie. Poate pt
ca aici industriile poluante sunt la mii de km departare...Am inteles acum de
ce exercita tara asta o atractie magnifica pt fotografi si productia de filme,
nu doar pt frumusetea peisajelor ci si pt cat de „curate” sunt inca de la
inceput cadrele...
Aer curat. Iti
vine sa tot respiri si daca poti, sa-l iei si la pachet acasa.
Natura. Tara
naturii prin excelenta - diversa si salbatica.
Mii de km de coasta, cu vant in vest, la Marea Tasmaniei
(spre Australia) – patria surferilor; mai calma, cu apa ceva mai calda (18-20
grade C!), nisip extrem de fin, ca un praf, si copaci pana pe plaja, la Pacific
in est. Maree peste tot, cu diferente mari intre flux si reflux, astfel incat
poti merge pe nisipul ud, printre diverse vietati, sute de metri pana la apa
cand se retrage. Si in timpul asta mirosul de mare se amesteca inca – in mod
incredibil - cu cel de iarba.
Munti. De la dealuri de cateva sute de metri, brazdate insa
de nenumarate poteci de „tramping” printre tufe, trekking mai serios si poteci
de biciclete, pana la Mount Cook, cu ai lui cca 3800m, zapada inclusiv vara si
trasee de ascensiune suficient de tari incat sa-l pregateasca pe Edmund Hillary
sa urce, nici mai mult nici mai putin, decat pe Everest...
Munti vulcanici. Ei bine, daca munti „normali” am vazut si
noi destui in Romania, Alpii europeni & cate ceva prin Himalaya si Anzi,
siluetele perfect conice ale vulcanilor ne-au tintuit privirile mult timp cat
am fost in zona, alaturi de peisajul lor arid, ca de stepa in care nu cresc
decat niste ierburi aspre si nimic, nimic pe vulcan. Tuf vulcanic, negru,
sfaramicios si foarte usor. Inutil sa numar in cate buzunare de geci si polare
caram pietricele cand am plecat de-acolo.
Activitate geo-termala. Zona Rotorua este cea mai celebra
pentru asta, dar si in rest gasesti o gramada de locuri cu izvoare termale,
amenajate pt baie de la simple bazine cu apa negricioasa sau direct noroi pana
la adevarate „aqua-parc-uri”, cu piscine mari cu apa calda, bazine pt relaxare
si chiar tobogane de apa. Am fost nitel rautacioasa cu baietii, zicand ca m-au
carat pe la toate „strandurile” din NZ, dar deh, cand nu poti face baie decat
la max. 36˚ C, nu te incanta suficient ca esti langa una dintre top 10 Spa-uri
din lume...(ma refer la Rotorua, Polynesian Spa).
Sport. Coplesitor
de mult, chiar si pentru cineva care face sport in mod normal. Nu voi vorbi de
rugby, ci de ce vezi langa tine, pe strada sau pe sosea. Mai jos, apropo, imagine de la triatlonul Iron Man Auckland 2014.
Caiace. Peste
tot. De la malul oceanului, unde te-ai astepta sa le intalnesti, pana in
creierii muntilor, unde oamenii vin cu propriile caiace sa se dea pe lacurile
formate de ghetari – de exemplu langa Mt. Cook. Cu caiacul pe ocean pare sa fie
o experienta total diferita de cea pe Marea Neagra sau Mediterana. Incercati cu prima
ocazie!
Biciclete.
Majoritar MTB-uri, cu proprietari dotati cu tot ce trebuie: casti, tricouri
lycra, incaltari, manusi, ochelari si mai ales atitudine. Ii intalnesti pe toate
drumurile, inclusiv pe cele care urca zdravan! Pe piste de biciclete amenajate
inclusiv pe drumurile nationale. Apropo, la ei
anumite autobuze sunt dotate in fata cu suport pt transportul
bicicletelor, asa cum in Alpi iarna e de la sine inteles ca au suport pt
schiuri. O mare diferenta fata de metroul nostru in care le poti transporta
numai in primul vagon, la prima usa, si doar in wkd...
Pescuit!!!
Sali de fitness.
Multe deschise 24h din 24. In Auckland
cel putin, am avut senzatia ca sunt mai numeroase decat restaurantele si cafenelele.
Ei bine, da – ca sa faci caiac si schi off piste ai nevoie de ceva antrenament
si la sala. Nici de studiourile de Pilates nu ma plang, am intalnit destule!
Mers pe jos si jogging. La cate hectare de parcuri si spatii verzi au in orice orasel, fiecare
isi poate gasi ritmul potrivit, la orice ora din orice zi a saptamanii.
Golf si rugby.
Am renuntat sa mai numaram cate terenuri am intalnit! Cert este ca orice satuc
cu 5 case imprastiate pe coline are cate un teren din fiecare, si chiar
intretinute, tunse si cu stegulete. Pentru distractia profana, au si destule
terenuri de mini golf,
de obicei facute tematic ( de ex Vestul Salbatic).
Barci si navigatie.
Auckland-ul este prin excelenta „ the sailing city”, aproape tot are legatura
in vreun fel cu apa; si celelalte orase mari sunt asezate preponderent tot pe
coasta, nefiind de mirare ca porturile joaca un rol important in viata acestei
tari insulare.
Schi – majoritar off
piste. Desi noi am fost vara, n-am rezistat sa nu investigam si acest
aspect. Am vazut Whakapapa, cea mai celebra si mare statiune de schi a lor din
insula de nord, distrusa acum ceva timp de eruptia vulcanului, dar refacuta
acum integral – care este intr-adevar dotata cu mai multe cabluri si partii
amenajate (marturie erau si zecile de tunuri de zapada acum „parcate”), apoi in drumul spre Arthur’s Pass in Alpii de
Sud ne-am mai oprit sa vedem si in ce consta unul dintre numeroasele domenii
schiabile marcate pe harta. Ei bine, am aflat.
Intr-o parcare, un cablu tip teleschi („rope”), si nenumarate posibilitati de
coborare off piste, pe unde vezi cu ochii si te tin picioarele! N-am ajuns si
la zona de langa Queenstown, dar e clar ca va fi nevoie sa ne schimbam si
echipamentul si stilul de dat acolo.
Familia. Poate
parea ciudat, dar si asta e un element care m-a impresionat. Am intalnit foarte
multe familii tinere, cu multi copii. Adica, de obicei minim 2, majoritar 3,
cateodata chiar 4 sau mai multi. Pentru stilul din Romania si Europa in
general, asta e ceva...Si cel mai impresionant a fost ca, in 5 sapt de stat
acolo, vazand copii de la locurile de joaca pana la restaurante, aeroporturi,
porturi si unitati de cazare, n-am vazut NICI UNUL sa butoneze vreun telefon
sau tableta. Explicatii pot fi mai multe, am inceput sa le cautam dupa ce am
realizat acest aspect frapant vs. societatea noastra, dar ca fapt in sine a
fost un mare „waw”. E adevarat ca si internetul pe mobil parea destul de scump,
si ce folos un smartphone fara aplicatiile si jocurile pe care le poti descarca
pe el...dar totusi, nu cred ca asta ar fi singura explicatie...
Copiii: sunt
crescuti intr-un spirit foarte liber si lipsit de „corsete” si „droburi de
sare”. Alearga aproape dezbracati, in maneca scurta si picioarele goale, desi
sunt poate 17-18 grade. Nu auzi nici o bunicuta ingrijorata cu „Puiule, stai sa
punem un pulovaras!” si nici cuvantul cel mai des intalnit la locurile noastre
de joaca, adica „NU” – „nu acolo, tu nu poti,tu nu stii, nu e pentru tine, nu
acum, etc”. Toate locurile de joaca au
tiroliene si chestii de catarat; tot aici, pe jos gasesti bucatele de scoarta
de copac, nu pardoseala de cauciuc sintetic, si copiii merg pe el desculti!!!
Cam toti pe care i-am intalnit erau familiarizati cu apa, suficient incat sa nu
depinda nimeni de colac. Toate scolile au terenuri de sport impresionante, de
la cel de rugby pana la „locuri de joaca” dotate poate mai spartan, dar menite
sa dezvolte o sumedenie de aptitudini motrice. Copiii unei familii ce parea
perfect normala asteptau la motel la ora 10 fara ceva dimineata, afara, sa se
deschida piscina. Nimic ciudat, evident, daca afara n-ar fi plouat si erau vreo
19-20 grade...
Mamele: unul
dintre cele mai mari „waw-uri” dpdv fizic. Toata stima mea! Femei pe care le
vezi cu 3 copii mici pana in 5-6 ani, si daca nu le-ai intalni asa, la noi
probabil nici n-ai crede ca au vreunul. Am avut sentimentul asta mai ales in
insula de sud, perceputa ca ceva mai sportiva si mai orientata spre viata
outdoor. Daca pana si sotul meu s-a sesizat admirativ, suficient cat sa
verbalizeze acest aspect, credeti-ma ca e ceva! Mi-a dat curaj si chiar ceva
ambitie suplimentara, avand in vedere ca, insarcinata fiind in 6 spre 7 luni,
n-am putut „degusta” fix activitatile mai exciting, limitandu-ma la vizitatul
p-zis, admirat de pe margine si ture usurele.
Simboluri nationale
impresionante:
- Frunza de feriga – ferigile cresc intr-adevar absolut peste tot, dar spre deosebire de cum le stim noi din padurile noastre temperate, jos si in tufe, la ei cresc ca ditamai copacii, ca niste mici palmieri, cam prin toate zonele de relief
- Pasarea kiwi – pana sa ajung acolo, kiwi era pt mine fructul cu multa vitamina C. Acolo insa sunt absolut fanatici cu pasarea lor care, fiind destul de neajutorata, are nevoie de multa protectie. Cainii par a fi un inamic redutabil, asa incat in multe locuri fie pur si simplu n-ai voie deloc cu ei, fie trebuie tinuti strict in lesa. Totusi, am vazut destul de multi caini, asa incat sunt convinsa ca exista niste moduri de convietuire. In concluzie, in NZ termenul de „kiwi” se refera in principal la pasarea lor simbol, apoi secundar la ei insisi, ca populatie (kiwis). Desi fructul kiwi este si el mult cultivat in NZ in ultima suta de ani, el nu isi are originea in NZ, cum s-ar putea crede, ci in China (Chinese gooseberry), iar localnicii prefera sa-l numeasca pt claritate„kiwifruit”.
- Haka si traditiile maori: sa vezi dansul lor traditional de razboi haka pe viu, chiar daca „pasnic” in cadrul unui spectacol turistic, e o experienta interesanta si cu mult „appeal” mai ales la baieti.
- Copacii kauri: copaci impresionanti, printre cei mai mari din lume (cu inaltimi ce pot depasi 50m), care cresc numai acolo, cu un lemn deosebit de valoros si a caror exploatare intensa in anii 1800 - 1900 i-a imputinat intr-atat incat acum sunt ocrotiti la nivel national, ciclul lor de crestere fiind extrem de lung (pot ajunge pana la 2000 ani); de aceea, obiectele din lemn de kauri sunt foarte scumpe si facute doar din trunchiuri puse la dispozitie de DOC (department of conservation), de la copaci care au murit „de moarte naturala”.
· Auckland (3-4
zile): Central Auckland - vizite Sky Tower, Museum of Transport &
Technology (MOTAT), Kelly Tarlton’s Sea Life Aquarium, plimbari prin Devonport,
Viaduct Harbour, Britomart Center, Queen’s Street; West Auckland – la celebra
Piha Beach (salbatica, cu vant si valuri de surf); in golful Hauraki –
Waiheke Island, zona cea mai „mediteraneana” din cate am intalnit, de la
temperatura mai ridicata a apei la aerul de statiune de vacanta chic;
· INSULA DE
NORD:
In nord, de-a lungul coastei de est: vizita Poor
Knights Islands – unul dintre cele mai celebre locuri de diving din NZ; Bay of
Islands cu Russel/ Paihia/ Waitangi – locuri de mare importanta in istoria NZ;
spre 99 Miles Beach (una dintre cele mai celebre plaje din lume) – pana la
Kaitaia/ Waipapakauri Beach; inapoi spre sud, pe coasta vestica, prin Waipoua –
cea mai bine pastrata zona cu copaci Kauri;
Inapoi la Auckland apoi spre sud, pe coasta estica:
- peninsula Coromandel (vizita Waterworks si Driving Creek Railway and Potteries; fara Cathedral’s Cove, dar am avut parte de imagini similare de la plaja);
- oraselul Matamata – cu vizita la Hobitton, locul unde s-a filmat cea mai mare parte din „The Hobbits” si „Lord of the Rings”
Rotorua – cu vizita la Wai-O-Tapu, una dintre
cele mai celebre zone de activitate geo-termala; vizita cu Duck Bus, foarte
cool pentru ca te scoate din oras si vezi imprejurimile vulcanice si lacuri
deosebit de frumoase, mai putin introduse in circuitul turistic; admirare
„Polynesian Spa” pe afara (una dintre top 10 Spa-uri din lume)
- Lacul Taupo – celebru „global” pt pescuitul de pastrav; Tongariro National Park (zona vulcanica) – cu innoptare in Whakapapa, cea mai cunoscuta statiune de schi din NZ; mica ascensiune pe vulcanul Ruapehu;
- Coborare spre costa de vest pana jos in Wellington;
- Traversarea stramtoarea Cook cu feribotul (Wellington – Picton)
· INSULA DE
SUD:
Scurta explorare zona Marlborough (din pacate fara vin de data asta...), cu niste privelisti foarte pitoresti (gen fiorduri, multe canale, dar bucatile de pamant complet acoperite de vegetatie
Scurta explorare zona Marlborough (din pacate fara vin de data asta...), cu niste privelisti foarte pitoresti (gen fiorduri, multe canale, dar bucatile de pamant complet acoperite de vegetatie
Spre nord – vest, prin Nelson/ Motueka: 2 zile in Abel Tasman National Park (cu caiacul pe ocean, unii dintre noi...); este cel mai mic dar unul dintre cele mai frumoase parcuri nationale de la ei; si da, apa este exact asa cum apare in poze, de un azuriu ireal; innoptare in Marahau, vizita Kaiteriteri – port simpatic cu plaja, barci si...sand flies...aviz amatorilor..
Spre sud si munti, catre Hanmer Springs, o alta
oaza de izvoare termale cu un mare aqua-parc, pe care l-am testat seara;
Catre coasta estica, la Kaikoura: anotimp
nepotrivit pt admirat balene; multa ploaie, cu anularea turei de vazut
foci & delfini in larg; am vazut
totusi ceva foci pe tarm, pe o ploaie ultra torentiala. Dimineata a fost mai prietenoasa.
Coborare pe coasta estica spre Christchurch:
vizita prin oras si centrul distrus de cutremur, apoi peste dealurile
inconjuratoare (de cca 900m!) spre Lyttelton; vizita la
Akaroa (in peninsula Banks) - localitate „bastion” francez si superba oaza de
vacanta la plaja;
Tot spre sud, prin centrul insulei, spre munti,
prin Geraldine si Fairlie: vizita la Lake Tekapo si observatorul astronomic,
apoi de-a lungul lui Lake Pukaki pana la Mount Cook
Plimbare in zona Mount Cook, pe Hooker Valley
Track si Blue Lakes
Coborare inapoi pe coasta de est pana la Oamaru:
vizitare oras (singurul oras in stil victorian din NZ), vizita la Moeraki
Boulders (niste bolovani perfect rotunzi pe plaja din Moeraki), apoi vizita
ceva mai spre sud pt admirat in salbaticie pinguini cu capul galben si multe
foci.
Ex-tra-or-di-nar.
Retur in Christchurch, de unde am mai facut o
ultima tura de vizitat cu masina Arthur’s Pass, pe drumul ce uneste coasta de
est cu cea de vest intr-un peisaj foarte frumos; am fi facut drumul cu trenul
–pt ca ruta este foarte celebra, descrisa ca una dintre cele mai frumoase si spectaculoase in intreaga lume dpdv inginerie feroviara. Dar avand inca masina
inchiriata, nu ne-a venit sa mai aruncam banii pe geamul trenului, dus-intors.
Din Christchurch, inapoi cu avionul in Auckland,
apoi home sweet home.
Desi poate parea ca am facut multe, totusi n-am vazut nici pe departe toata tara, n-am apucat sa stam in vreun loc mai mult de 2-3 zile pt vizitare (max 4 in Auckland, din motive de dezmeticire din jet leg), nici macar nu ne-am mai chinuit sa ajugem in sud spre Queenstown si arhi-celebrul Milford Sound. Ca sa nu mai zic ca, date fiind conditiile (cu Alex & eu 2 in 1), n-am facut prea multe chestii sportive. Deci, avem toate motivele sa ne mai intoarcem acolo!
